-
D'ale porumbeilor
O rază de soare e mare motiv de bucurie pentru porumbeii de pe centru. Şi fâl-fâl! animă ei frumos piaţa mare, făcând astfel tabloul să pară mai prietenos şi mai familiar. Că porumbeii-s aceeaşi peste tot, la timişoara, braşov, dresda sau sibiu. Şi cum îi vezi, parcă te şi simţi mai bine. Eşti copleşit de […]
-
Trafic.ro s-a ţinut de cuvânt
Vă ziceam acum două zile de problemele mele cu trafic .ro şi cu toţii preconizam o perioadă lungă în care io m-aş fi uitat lung în zare să văd taxa restituită şi aş fi încărunţit înainte s-o primesc. Uite că m-am şi ne-am înşelat, că dacă au fost neserioşi la înscrierea unui blog de pe […]
-
De calci într-un rahat de câine nu-i noroc, doar miroşi ca un rahat de câine
Voi aţi văzut ce de căcăţei de câini sunt pe trotuarele din sibiu? De parcă niciun patruped nu-şi face nevoile în altă parte. Io n-am probleme, că rar merg pe stradă cu capu-n nori, la o adică pot să fac liniştită slalom printre movilele roşii-maronii. Da’ mulţi au probleme, că nu văd prea bine, ba […]
-
Despre tatuaje
Iubesc tatuajele. Le văd ca pe o înfrumuseţare a corpului, a pielii şi nu le consider accesorii. Nici nu sunt, pentru că fiind for evăr (dacă ne referim la cele permanente, singurele pe care le consider tatuaje), fac parte din persoană. Pot fi înlăturate doar cu bani şi acoperite doar cu haine. Îmi place să […]
-
Doar nişte criminali
Taică-meu e şofer de autobuz aşa că am crescut cu un adânc respect pentru tagma şoferilor. Şi, de fiecare dată când am urcat într-un autobuz, am văzut dincolo de costumul ponosit şi cravata strâmbă un om care-şi iubeşte meseria, un om care adoră să şofeze, un om care nu poate trăi fără volan. Dar nu-i […]
-
Mâncăciosu, eroul meu personal
Îl ştiţi pe mâncăcios? Ăl de n-are reţineri în a mânca virmi, broaşte şi omizi suculente, toate vii? Ori carne de stârv, caca de urs sau alte proteine şi minerale? Păi normal că-l ştiţi, doar sunteţi posesori de cablu cu discavări. Fost soldat în trupele speciale ale armatei britanice, bear grylls se dă mare în […]
-
Probleme cu trafic.ro. Da' nervii mei cine-i contorizează?
Vrusăi şi io să-mi înscriu jeaninoasa pe trafic.ro. Şi mă înscrisei sâmbătă. Totul merse şnur, auzi, luai şi scriptu şi-l pusei pe blog, ăsta apărau, toate bune. Că nu apăru negru ca siglă-siglă şi fu’ colorat în roşu, n-avu de ce să mă pună pe gânduri. Gândii în mintea mea că n-o funcţiona treaba până […]
-
Rochia Adevărul de Seară
Îmi place ce-a făcut paul rădulescu. A luat nişte ziare, multe, şi a creat o rochie. Rochie care arată bine şi, excluzând umerii cei goi, poate fi toată lumea sigură că ţine de cald. Că hârtia izolează termic, v-aţi prins. E genială, dacă stau şi mă uit mai cu ochi de modistă. Am găsit. O […]
-
Durerea ziarului din gunoi
Suntem o ţară de toată jena care n-a reuşit până acum să pună pe picioare un sistem de colectare selectivă a deşeurilor şi de reciclare cumsecade. Nu îi susţin pe cei care aruncă ziare şi reviste la coş, dar îi înţeleg. Şi eu fac la fel. Pentru că nu există altceva decât remat (care, ca […]
-
La olteni ca la nimenea
Tot ardealu blamează oltenii. Că sunt iuţi, că vorbesc repede, că sunt răi, că-s după interes, că lovesc pe la spate şi aşa mai departe până la vărsarea oltului în dunăre. Bă, o fi aşa, fără să generalizăm, da’ ospitalitate ca la mine-n olt n-am văzut pe aici. În oltenia, te duci la ţaţa luţa […]
-
Dorinţa unui pisoi fără dinţi
După ce măria sa, fomistu’ rufos deizi, a devenit impardonabil de nemanierat, s-a luat hotărârea la nivel de redacţie ca blănosu să-şi facă nevoile afară. Mai mult decât atât, noile ordine prevedeau o călire a organismului său de miţos, astfel că, fie ger, fie zăpadă pân la brâu, deizosu petrece ceva timp afară. Şi nu-l […]
-
Dacă aţi văzut un labrador masiv, negru, daţi de ştire
Drăguţul din imagine este nero, câinele dianei, şi s-a pierdut sâmbătă dimineaţă din cartierul ştrand. Diana m-a rugat să vă întreb dacă l-aţi văzut cumva… cică prin zona şoselei alba iulia şi-a mai arătat coada neagră, la câteva ore după dispariţie. Este un labrador masiv, are o zgardă maro la gât, nu e rău, nu […]
-
Mai bine pe un val din tenerife, decât cu motorul în siberia
Nu ştiu de ce nu v-am povestit nimic până acum de calu’. Că-i un personaj fascinant, lipsit de prejudecăţi şi de grija zilei de mâine. Îl cheamă dan şi, pentru că este înalt de o lungime considerabilă, i se zice calu’. L-am cunoscut prin 2005, când mi-am cumpărat prima mea motocicletă, o dihanie rusească. Calu’ […]
-
Vând ierbuţă legal şi prafuri de tras pe nas
Anul trecut era încă în mare ceaţă subiectul cu magazinele de vise şi cei mai mulţi neavizaţi chiar credeau gogoşile pe care le dădeau comercianţii de plante etnobotanice când ziceau „sunt produse de relaxare, de aromoterapie“. Atunci patronii de astfel de afaceri cu ierburi şi săruri minerale n-aveau nicio problemă în a apărea în presă […]
-
Nu mult până dau cu bomba în supermarcheturi
Nu cred că ar trebui să ne obişnuim cu hoţia şi înşelăciunea din supermarcheturi. Nu mi se pare deloc un lucru pe care să-l acceptăm şi să-l luăm ca atare. Nu înţeleg resemnarea oamenilor care spun „aşa sunt toate supermarcheturile, n-ai ce să le faci. trebuie să fii atent”. Nu înţeleg nici incapacitatea unor aparate […]
-
Pink cântă la caraoche
Aşa se-ntâmplă când pleci cu prejudecăţi. Ajungi să bagi capu-ntre umeri, te ruşinezi o ţâră de gândurile tale şi sfârşeşti impresionat la maxim. La fel s-a întâmplat cu mine aseară, la caraoche. Ziceam io ieri că mă duc la petrecerea de caraoche de la imperium pab şi o să mă sparg de râs. Că-mi închipuiam […]
-
Blogul meu, în bucmarcu' unui om de bine
Poate că-l ştiţi pe Deleanu, tipul ăla înalt şi foarte slab de-ţi vine să-l iei acasă şi să-i dai un blid cu mâncare. Hai că mai glumesc şi eu. Deleanu (când mă auzea că-i zic pe numele de familie avea o singură replică, „Deleanu e ta-tu“), deci Traian Deleanu e un tip mişto, genul care […]
-
Hai să râdem la caraoche
Io n-am voce. Dacă încerc să cânt ceva se sperie şi curcile surde. Aşa că niciodată n-am urcat pe scena vreunui caraoche. Dar în seara asta merg cu Seb la clubul imperium la o astfel de petrecere. Ce să zic, îi admir pe curajoşii care n-au treabă că se fac de râs, că doar nu […]
-
Dragostea e în tot şi-n toate
Muzeele ar fi foarte seci fără poveşti. No, poţi să te duci să vezi exponate şi asta o să ţi se pară interesant, dar poveştile te fac să păstrezi o amintire frumoasă locului şi te aduc înapoi într-un muzeu. Să luăm expoziţia asta, el şi ea în lumea vie, de la muzeul de istoria naturală […]
-
Şi blondele citesc… codul rutier
Stăteam în staţie şi, din marea grămadă de oameni care aşteptau autobuzul uitându-se nerăbdători în zare, s-a distins această blondă ce stătea pe băncuţă. La început m-a uimit imaginea. E prima persoană pe care o văd citind într-un spaţiu public, spaţiu care nu e ceainărie, librărie sau bibliotecă. Şi tocmai când o apreciam că uite […]
-
Îndrăgostiţii de la muzeu
Tu de când n-ai mai fost la muzeu? Staţi liniştiţi, mă întreb pe mine însămi. Şi acum îmi răspund. Cam de multă vreme. Drept să spun, niciodată nu m-au atras prea mult locurile ăstea. Nu mai mult decât curiozitatea umană firească de a vedea oragane puse-n formol ori monşti cu două capete de la antipa. […]
-
Momentul preferat
Ăsta e momentul meu preferat în sibiu. Dimineaţa, pe la ora 9 fără, când soarele se întinde languros pe clădirile centrului istoric şi cerul este de un albastru de vis. Totul pare aşa de viu, exact cum tot ce vezi când mergi în vacanţă ţi se pare plin de viaţă. Acu’ chiar nu contează anotimpul, […]
-
Rufele curate mă fac fericită
Sunt multe lucruri care-mi ridică starea de spirit. Multe, mărunte, simple. Printre acestea hinele. Da, mă rog, sunt femeie, ce să-mi faci, nu-s deloc insensibilă la acest aspect. Dar acum mă refer la altceva. La rufe. Ei bine, rufele curate mă fac fericită. Nu vorbesc de mirosul răcoros şi proaspăt care te-nvăluie când le strângi […]
-
Orice joacă se termină cu-n futai
Mai am puţin şi transform blogul din unul despre nimic anume într-unu’ cu mulţi câini şi pisici. Zău dacă-mi pasă. Nebunaticii ăştia doi se jucau pe corso aşa cum se pot juca doar câinii: fără să le pese de nimic din jur, oameni ori balauri deopotrivă. Şi cum se cabrau ei, aşa frumoasă zbenguială ieşea. […]
-
Bunicile au defectul de a muri
Bunicile sunt bune. Fac dulceaţă de smochine şi pepeni muraţi, pită pe sobă şi saramură de curcă. Îţi împletesc ciorapi din lână şi mai că ţi-i bagă în picioare, au grijă să nu răceşti, îţi fac toate poftele şi te oblojesc când ai o durere. Te-ascultă cu adevărat pentru că par să aibă tot timpul […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.