Afară e o vreme numai bună de postat și cum Je este într-o pasă favorabilă lecturii și devorează câte o carte pe zi, mie nu-mi rămâne decât să mai recuperez din multele povești care au rămas nescrise. Una este cea a românului, surfer înăscut.

Că românul e priceput la toate, asta se știe, dar de când sunt fotograf de surf în Tenerife, mi-a fost dat şi să constat că nația asta are tot ce-i trebuie în gene. Chiar și surful. Când spun asta și generalizez nu mă bazez pe un singur exemplu, ci pe mai mult de trei. Dacă stau să mă gândesc bine, toți românii pe care i-am văzut eu pe placă în valurile din Tenerife s-au pus în picioare. Și credeți-mă e greu să te ridici în picioare pe placa de surf după ce ai luat valul. Bine, greu e să iei mai întîi valul, dar aici te mai ajută profu’, să te și ridici însă chiar e o performanță.

Primul român pe care îl ştiu că le are cu surful este Dan, proful de surf, dar la el nu mai insist. Pe alți doi i-am văzut  pe viu țupăind pe placă de la primul val luat. Radu și Ovidiu sunt doi clienți și elevi la școala de surf, de pe la mijlocul lui octombrie.

Amândoi s-au însurat anul acesta și au ales să-și aducă nevestele în luna de miere în Tenerife. Acesta a fost primul pas, pentru că restul, până la surf au venit de la sine. Cred că orice mascul când trece pe promenadă și vede surferii bătucind de zor valurile își spune că trebuie să încerce și el asta, că nu o fi așa mare filosofie. Nici nu este, până când intri în apă. Cam așa au ajuns și Radu cu Ovidiu, care s-au cunoscut chiar la școala de surf.

De la stânga la dreapta, Ovidiu, Dan și Radu, încadrați de soții, Octavia și… spre rușinea mea, soției lui Radu nu i-am reținut numele

Cum eu când stau pe la chioșcul de pe plajă, pe scurt chiringuito, sunt și un fel de ofițer de relații publice, eu am fost cel care le-a explicat cât îi costă distracția. De fiecare dată, conversaţia a început în engleză şi a sfârşit în română, după clasica întrebare din final „…and, where are you from?” Mărturisesc că nu o prea pun, decât atunci când simt în engleza interlocutorului un iz de accent românesc – iar până acum nu m-am înşelat. Ei dar cu Ovidiu şi Octavia a fost mai interesant, pentru că vorbim noi despre valuri, maree şi surf iar când întreb de unde sunt, el îmi spune: „from Transylvania”. Oarecum perplex mă adun, vorbesc în româneşte şi aflu că sunt sibieni trăiţi la Cluj până de curând şi relocaţi acasă. La prima impresie am zis că nu-i mai văd la surf, că parcă el se cam codea. Cred că cineva a înfrânt şi coincidenţa a făcut ca Radu şi Ovidiu, plus consoartele lor să se cunoască la cursul de surf dintr-o vineri dimineaţă, cu valuri numai bune de învăţat.

Ca fost fumător pot să spun că m-au enervat cât au mai fumat băieţii ăştia. Le sudau printre minutele de teorie, iar când a fost de intrat în apă nu s-a putut fără ţigarea de dinainte, ţigarea intermediară şi ţigarea de după. Ce-i drept au şi scos tutunul din ei cu câtă apă au înghiţit.

Ultimele indicații înainte de a înfrunta valurile
Nevestele veghează de pe stânci

Important este că nu au intrat bine în valuri că s-au şi suit pe ele, fireşte şi datorită profesorului, care le-a explicat pe româneşte unde să stea pe placă cum să se ridice, să ţină picioarele şi când să vâslească.

Le-a plăcut atât de mult încât au mai şi repetat cursurile, adică cel puţin pe Ovidiu ştiu că l-a chinuit mai multe zile Dan.

L-a final toată lumea fericită şi mulţumită. Surpriza cea mare pentru sibianul din povestea noastră a venit însă acasă, când a vrut ca tot omul să arate lumii dovada că a făcut surf. Eu mi-am făcut datoria şi am prins tot ce a fost în două picioare pe val, am ars pe CD toate valurile, dar am inversat pozele iar Ovidiu s-a văzut un alt om pe placa de surf :)). Cred că pentru el nu a fost deloc amuzant, mai ales că a şi plătit pozele, că la mine nu merge cu pile naţionaliste. În final încurcătura s-a rezolvat. De Radu nu mai ştiu nimic, dar şi el s-a trezit un alt om când a ajuns în Bucureşti, îmi poate da de veste şi reparăm greşeala. Se mai întâmplă.

Al treilea român cu talente de surfer trecut prin şcoala unde lucrez cu Dan a fost Tiberiu, pe care l-am găsit deja avansat când am venit din concediul din Portugalia. Mai e Je, care are şi surful la picioare dar s-a lăsat pe tânjală, iar excepţia care confirmă regula că românul s-a născut surfer sunt eu.[nggallery id=80]