Ce Hitler?! Industria cărnii şi a lactatelor – cel mai atroce criminal din istoria umanităţii

Are o oră, poate să pară lung, dar câte filme proaste sau mai puţin proaste v-au făcut să pierdeţi în ultimele luni cel puţin câte o oră jumate fiecare? Ăsta nu numai că merită văzut, dar e NECESAR. Pentru orice om, că e vegan, vegetarian sau carnivor. Şi, în mod special dacă eşti din aceia care promovează proteina animală. Este un seminar şocant (staţi liniştiţi, are doar câteva minute cu scene explicite de violenţă) şi are natura să schimbe convingeri, mentalităţi şi vieţi. Nu închide ochii şi nu întoarce capul. Dacă n-ai greţuri să mănânci carne, brânză sau să bei lapte, ai bunul simţ şi află cum ajung produsele ăstea pe masa ta. De unde. Şi, mai ales, în urma a câtă violenţă, nedreptate şi suferinţă.

Şi după ce asculţi tot discursul ăsta, una din doua ţi se întâmplă. Devii RADICAL bun şi renunţi TOTAL la consumul de carne şi orice alt produs de origine animală (alimentaţie, îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilier, etc). Ori continui să fii RADICAL rău, mergând înainte cu convingerile tale cele vechi, mâncând în continuare carne, şi brânză şi ouă şi lapte sau doar ouă şi lapte sau aiurea, cum crezi tu. Asta spune tipul ăla chel din film, care-i activist pentru drepturile animalelor şi care a devenit INSTANT pentru mine un model de urmat. Şi asta spun şi eu. Deci nu ai cum să vezi filmul ăsta, să asculţi cum miturile şi propaganda cu care am fost crescuţi sunt dărâmate cu argumente logice, şi apoi să spui „ok, o s-o mai răresc cu carnea” sau „oricum eu nu mănânc asa des carne” sau „da, dar eu mănânc lapte de la ţară şi miere bio şi ouă de la găini fericite”.

Adică, na, o poţi face, m-am exprimat greşit. Dar asta înseamnă că rămâi RADICAL RĂU. Continui să perpetuezi sclavia şi exploatare animalelor, abuzul, maltratarea şi masacrarea unor fiinţe NEVINOVATE în folosul burţii tale. Nu faci decât să cauţi scuze care să-ţi apere fleica de carne din farfurie şi laptele din pahar. Şi probabil te vei pune rapid pe căutarea de studii care să-ţi certifice că propaganda aia pe care ai fost făcut s-o crezi şi care acum a devenit crezul tău este adevărată, că da, omul sărmanul nu poate trăi sănătos fără proteină animală, că aşa l-a lăsat Dumnezeu pe pământ, mâncător de stârvuri, că nu poate mânca doar roadele pământului că devine debil, capătă carenţe, se-nbolnăveşte şi moare.

Păream extremistă până acum că spuneam că nu mănânc carne şi  produse de origine animală şi că vreau să mănânc fructele şi legumele cât mai crude, mai proaspete şi mai negătite, într-o formă cât mai apropiată de cea în care se găsesc ele în natură, aşa cum le coace el, Soarele? Să vedeţi ce fundamentalistă o să par de-acum că am renuţat şi la miere sau la portofelul de piele… A sunat rău, ca şi cum m-aş bucura să epatez cu alegerile pe care le fac. Nu-i aşa. NU, NU E DESPRE IMAGINE SAU DESPRE IMPRESIA PE CARE O LAS. Mă doare fix în pix cum mă vede şi ce zice lumea despre mine.

O spun doar pentru că în textele viitoare mă voi lega mult de acest EXTREMISM. De cum de anormal este văzut în această societate un om care mănâncă fructe şi de cât de normal esta să spui „mănânc carne de la ţară, nu vite crescute cu hormoni şi cu medicamente”. Eu, extremista asta care face să sufere câteva kilograme de fructe pe zi, o să încep de acum o lupta de conştientizare a maselor. TREZIREA. Porcul ăla din bătătura bunicii nu-i mai fericit să moară ca tu să mănânci cârnaţi, şorici, ceafă sau caltaboş, doar pentru că a trăit liber, zburdând prin iarba grădinii şi mâncând lături în loc de prafuri chimizate şi coktailuri de creştere rapidă. O moarte e la fel de violentă oriunde s-ar petrece, în „raiul” animalelor de la „ţară” sau în iadul abatoarelor marilor crescători de animale. Un animal în faţa morţii trăieşte aceeaşi groază şi spaimă, fie că şi-a trăit viaţa fericit şi „liber”, fie în mizerie şi teroare în lagărele de concentrare, aşa cum sunt, practic, fermele agronomice.

Şi, mai presus de orice, orice fiinţă, că are patru picioare, sau două aripi, sau două picioare, sau înotătoare, are aceeaşi dorinţă, odată pusă în faţa morţii: să trăiască. Cine-i extremistul acum? Mâncătorul de fructe şi verdeţuri care nu pricinuieşte nicio moarte (direct sau indirect, prin cererea pe care o aduce pieţei) pentru a-şi umple stomacul şi pentru a fi sănătos? Răspunsul trebuie să şi-l dea fiecare, cu empatie şi sinceritate.

Înainte să vă las cu filmul şi să vă urez vizionare plăcută (deşi veţi plânge în hohote, dacă veţi fi la fel de tari cum vă daţi în clanţă şi vă veţi uita până la capăt), încă o chestiune. De când scriu pe teme „cotroversate” am fost acuzată că judec şi condamn oamenii care nu gândesc şi nu acţionează ca mine. Am fost sfătuită să-mi port altfel luptele, mai cu diplomaţie. Să fac, astfel, cunoscut mesajul meu într-un mod mai paşnic. Mulţumesc pentru sfaturi, dar ce-ar fi să vă preocupe mai mult adevărata violenţă şi reala problemă şi nu faptul că eu judec? Ce-ar fi să deschideţi ochii şi să fiţi conştienţi de toată moartea care e în jurul nostru, oamenii care mor de tot mai tineri din cauza unei alimentaţii fundemantal greşite şi animalele care mor anual pentru burţile noastre, aşa, cam la câteva zeci de miliarde de fiinţe (da, zeci de miliarde de animale, de câtave ori populaţia umană a planetei!)… An de an!

Mi s-a spus că trebuie să respect felul fiecăruia de a mânca şi de a se hrăni. Dar cine spune că avem dreptul să pretindem moartea unei fiinţe ca noi să mâncăm şi să trăim? Cine? Studiile „ştiinţifice” manipulate în folosul industriaşilor? Scripturile eronat traduse şi interpretate? Şi cum de noi avem drepturi, dreptul să fim criminali fără riscul de a face puşcărie, dreptul de a face alegeri fără să fim judecaţi, dar animalele nu au niciun drept? De dreptul lor de ce nu se vorbeşte decât foarte puţin, prea puţin? Oameni care pledează pentru toleranţă şi pentru pace între „taberele” de carnivori, omnivori, vegetarieni, vegani, vegani crudivori, frugivori, etc. dar nu văd adevărata intoleranţă din industria cărnii sau a lactatelor nu înţeleg natura şi nu au respect pentru viaţă. Oameni buni şi răi, cititori dragi şi mai puţin dragi, nu are cum să fie pace cât timp permitem aceste atrocităţi. Holocaustul n-a fost doar atunci. Holocaustul e încă actual, doar că mult mai feroce. Fiecare mâncător de produse animale şi promovator al proteinei animale este un Hitler!

Omul nu este stăpânul animalelor doar pentru că este mai meschin şi a învăţat de-a lungul istoriei să le subjuge în folosul lui personal. Nu. Omul le este egal. Diferit de restul speciilor, dar egal. Cu acelaşi drept de convieţuire pe pământ. De-ar exista o specie superioară omului ar fi ok ca aceşti indivizi supremi să ne crească în ferme, să ne mulgă femeile, să ne despartă de copii, să ne maltrateze şi în final să ne taie şi să ne facă friptură, cârnaţi, şuncă şi alte delicatese? Sau ar fi mai cumsecade şi am zice „da, acum e ok” dacă am fi crescuţi mai „liberi”, pe pajişti, la soare, până când ar veni ziua execuţiei că ne-am îngrăşat suficient şi ne-am făcut de tăiat? Aveţi asta în minte când încercaţi să vă apăraţi blidul de ciulama. Gândiţi-vă la asta când vorbiţi de drepturi, de sănătate, de viaţă în armonie şi de toleranţă.

Corina Bacalu prin articolul ei mi-a adus în faţă acest om cu acest discurs. Gary Yourofsky. Îi mulţumesc. Aveam un text în pregătire care atingea şi problema eticii în consumul de proteine de origine animală. Vine şi ăla. Doar că acum, cu noua inspiraţie şi noul suflu vor veni şi altele. Sunt pornită.