Cină în Puerto de la Cruz: pui de sepie cu ouă ochiuri şi salată roşie cu conopidă

Vineri seară, la Puerto de la Cruz, lihniţi de foame, am tras la un restaurant de pe Playa Jardin la care mai fusese Dan şi ştia că se mănâncă bine şi ieftin. Plus că, volubil şi foarte sociabil, deja era prieten cu patroana restaurantului, aşa că şi-a permis să-i ducă nişte verzituri de la finca, ca bucătăresele să ne facă o salată imensă, care să nu mai fie pusă pe nota de plată.

Ce-am mâncat alături de salată? Pui de sepie prăjiţi pe plită, sos verde de diverse chestii bune plus usturoi şi ochiuri în tigaie. În spaniolă la sepie se zice chocos şi trebuie mare atenţie când ceri o porţie de chocos, pentru că dacă pui un „i” în faţa celui de-al doilea „c”, iese cuvântul „chocios” care înseamnă organul genital femeiesc. 😀

Puii de sepie au fost delicioşi, fragezi, minunaţi, plini de savoare, un festin pentru simţuri. Şi acum îmi plouă în gură de la ei. Mai mult decât atât, foarte săţioşi, dintr-o singură bucată plus tentaculele de la al doilea puişor m-am săturat. Salata roşie cu ceapă verde şi conopidă proaspătă udată cu ulei de măsline şi oţet de mere a mai tăiat din gustul destul de greu al nevertebratei din oceanul Atlantic, iar sosul cel verde m-a făcut să închin pentru cel ce a descoperit usturoiul.

Preţul final pentru un platou cu şapte pui de sepie, şase ochiuri prăjite, pâine albă şi sos din belşug plus băuturile (bere şi Schweppes) a fost de 12 euro. Adică foarte ieftin. Un meniu la acest restaurant format din chocos, ouă ochiuri, salată şi papas (cartofii aceia micuţi, fierţi în coajă şi daţi prin sare fină) costă 4,75 euro. Eu zic că e bine.

Şi mâncare a fost atât de multă încât ne-a rămas să luăm şi la pachet. De fapt, a rămas pentru acasă deoarece domnul Seb a mâncat cam cu poftă şi n-a mai putut trece de numărul doi de sepie iar domnul Dan s-a oprit din mâncat pe motiv că-l ia somnul dacă se satură bine de tot (şi cum mai aveam de făcut vreo 90 de kilometri până acasă, în Las Americas, a trebuit să încheie cina nesătul complet sau sătul incomplet). Oricum, cu ce a rămas, a făcut Dan un mic dejun asiatic (o mâncare cu saltă verde călită în ulei de măsline, sepiile tăiate felii, curry şi orez bob lung fiert separat şi adăugat la final – v-aţi prins, ceva inventat pe loc, dar deosebit de delicios).

*post scris şi programat de sâmbătă seara