Idea concediului pe care-l vom face în Portugalia în ultimele zile ale acestei luni şi prima săptămână din noiembrie a plecat de la… motociclete. În ultimul week-end din octombrie la Estoril are loc penultima etapă din Campionatul Mondial de Motociclism Viteză, Marele Premiu al Portugaliei. Şi cum 1.  n-am mai fost la o etapă de MotoGP de doi ani şi 2. tot i-am umplut capul lui Seb că ce fain e să vezi, să simţi şi să trăieşti o astfel de experienţă pe viu, am zis să facem cumva să mergem. Anul trecut am vrut să ne acredităm ca jurnalişti la două etape, cea de la Misano şi cea din Valencia. Atunci, lucrurile s-au întors într-un mod în care n-am mai ajuns la niciun MotoGP.

Anul acesta, în prima lui parte, n-am avut în „carneţelul” de priorităţi un MotoGP. Prin septembrie ne-am gândit că ce-ar fi să mergem la etapa din Portugalia sau la cea de la Valencia, din moment ce suntem la o aruncătură de băţ (aproape, că ne despart „doar” vreo două mii de kilometri de Atlantic) şi cu banii stăm suficient de bine încât să ne permitem o astfel de deplasare. Am ales Estoril, deşi puteam să le facem pe amândouă, legate, că sunt ultimele două etape ale sezonului, proşti suntem, ne-a picat fisa prea târziu (nu-i problem, la anul sigur ajungem la mai multe etape).

Am purtat vreo două săptămâni corespondenţa pe mail cu un reprezentant media al companiei spaniole Dorna, deţinătoarea dreptului de imagine a Campionatului Mondial de Motociclism Vteză (şi al celui naţional spaniol), am completat tot ceea ce trebuia şi am primit acreditările ca „presari” pentru site-ul de ştiri oradesibiu.ro, deci acces liber peste tot – camera de presă, circuit, padock-uri, podiumul de premiere. Despre MotoGP o să scriu mai multe în alt post.

Din Tenerife plecăm pe 27 octombrie cu o cursă a companiei Ryan Air cu direcţia Porto, în week-end-ul 29-31 vom fi la Estoril cu ceva treabă 😀 şi apoi, din 1 noiembrie până pe 7, când avem avionul de întoarcere – timp berechet să ne relaxăm prin frumoasa Portugalie. Nu ne-am făcut un itinerar, dar nu ne trebuie. Ne ghidăm după miros 😀

Eu am mai fost o singură dată în Portugalia, în ianuarie 2007, şi am stat doar în capitală. Pentru Seb, va fi prima dată. Atunci eram reporter la revista MotoLife şi am ajuns în Lisabona pentru startul raliului Dakar.  Era prima mea ieşire din România şi mi-a deschis foarte larg ochii. Din momentul în care am călcat caldarâmul oraşului lusitan am ştiut că vreau să trăiesc „afară”. Plus că m-am îndrăgostit puternic de oraş. Am crezut, iniţial, că e doar pentru că e primul şi singurul oraş străin în care pusesem piciorul până atunci. Aproape patru ani mai târziu şi multe călătorii prin Europa – gândul nu mi s-a schimbat. Lisabona este la ciudad mas guapa del mundo. Mi-i dor. De abia aştept revederea.

*în 2007, tunsă la fel dar cu ceva kilograme în plus – în castelul São Jorje, castel aflat pe cea mai înaltă din cele şapte coline ale Lisabonei, cu râul Tejo în fundal

*tot în 2007, la vizita tehnică pentru raliul Dakar, alături de pilotul român Emanuel Gyenes, la prima lui participare la celebrul raliu (a încheiat cursa pe locul 46)