Când am venit în Tenerife şi bancurile de peşti din Puerto Colon mi-au încântat retina, mi-am zis iată că vom mânca o grămadă de peşte. Chiar îmi făceam probleme că o să mă satur de atât de multă carne de vieţuitoare marine şi mă gândeam că trebuie să ticluim un  program alimentar care să dea voie şi altor categorii de alimente în cinele noastre. N-a fost nevoie că nu s-a ajuns deloc la o astfel de situaţie.

Prima dată când am văzut că Seb nu prinde peşti mari, am zis că de vină e cârligul, e prea mic. Asta a fost explicaţia lui, eu am adoptat-o de bună pentru că dintre noi doi el este specialistul în pescuit şi vedeam în cârligele mari reuşita.  Am găsit un magazin cu articole pescăreşti în Los Cristianos, acum aveam şi cârligele trebuincioase, dar marile capturi au întârziat. Mai apoi i s-a stricat mulineta şi vorbele lui Seb erau ceva în genul stai să ajungem în România şi-mi recuperez eu lanseta mea aia bună. Am ajuns în ţară, ne-am întors cu mult prea buna şi lăudata lansetă, şi, în viziunea mea, asta era tot de ce avea nevoie Seb ca să pună pe masa familie nişte peşte zdravăn.

Acum am rămas fără speranţă, pentru că toate neajunsurile au fost eliminate rând pe rând şi tot nu e nicio captură serioasă: şi cârligele naşpete au fost înlocuite, şi lanseta pipernicită s-a transformat, şi momeala s-a perfecţionat. Săptămâna trecută s-a întors cu un peşte dorada sau ceva în genul lat, subţirel şi argintiu. Mare cât o palmă de muncitor în construcţii, deci destul de mare. Dar, e doar un peşte. Ce naiba să găteşti cu un singur peşte? Şi acum stă liniştit şi solitar în congelator.

Noua scuză a lui Seb este că nu există peşte pe acolo unde bagă el băţul. S-a scufundat într-o zi cu soare în zona digului dintre plaja La Pinta şi plaja Torviscas şi cum n-a văzut nici un peşte rătăcit, a decretat acum ştiu de ce nu prindeam eu peşte. Din acelaşi motiv ca atunci când pescuieşti în cada din baie. De când mi-a spus asta, n-a mai plecat la pescuit. Dar cred că atunci când va merge, tot pe acelaşi dig se va opri. Pentru că m-a pălit o nouă teorie. Ţinta lui Seb nu este peştele în vârful undiţei. Mă rog, este doar pentru bucuria mea de copil uau, uite ce peşte ai prins. Ţinta lui este momentul în sine. Aşa cum unii fac yoga să-şi relaxeze muşchii şi să mediteze, aşa face Seb acest sport ca să-şi ia porţia lui de yoga. Că altfel cum să-mi suporte gura mea cea mare şi neobosită?

Aaaa, da, şi mai am încă o teorie, asta nu-l vizează pe Seb. Peştii ăia ce înoată în bancuri prin port lucrează mână-n mână cu indienii care vând în magazinele lor cu de toate undiţe şi mincioguri. Sunt PR-i sau geva, că altfel nu înţeleg de ce numai în port, sub nasul tracătorului, se-arată.

[nggallery id=59]

Join the Conversation

12 Comments

  1. Femeile, ce sa inteleaga ele dintr-un sport atat de nobil!!! Pai Seb nu ca nu prinde peste, ce face el se cheama ca DA O SANSA PESTELUI! Lasa Seb ca vin eu cu forte proaspete, care sunt mort dupa pescuit , chit ca nu ma pricep o iota si ca am reusit performanta de a nu prinde nimic in conditiile in care cel de langa mine a luat vreo 20 de pesti!:)Dar nu e nimic, altfel e cand om fi 4 si venim cu un pestisor amandoi acasa!!!:):):)FIR INTINS!!!

  2. VAZAND RELAXAREA CE SE CITESTE PE CHIPUL Tabaco de pipaLUI SEB, IMI ADUSEI AMINTE! VA ROG PANA NU E PREA TARZIU, AFLATI-MI SI MIE CAT E O PUNGA DE TUTUN DE PIPA ( Tabaco de pipa) SI DACA EXISTA MARCA „CAPTAIN BLACK. VA FOARTE MULTUMEX ANTICIPAT!

  3. Doamne, ce mi-a-nseninat ziua postul asta! Am ras cu atata pofta ca am si uitat ca afara ploua ca-ntr-o zi de octombrie si Bucurestiul e tare mohorat…

    1. 🙂 Iar Seb îmi zice că trebuie să scriu o carte umoristică despre el, că el crede că doar despre el pot râde aşa frumos (se crede o muză, sau ceva) 😀

  4. se numeste pasiune, pasiunea de a sta la panda, sunt si eu pasionat de pescuit si uneori imi pierd si noptile fara sa prind ceva.asta e.daca ai o pasiune nu conteaza rezultatele.conteaza sa te simti bine

  5. „Cum se cheamă pescuitul fără captură?”

    Sincer, din ultimele voastre posturi, „se cheama” sau cel putin pare, -pt mine-, un „taiat frunze la caini”. Ce-i drept, nu oriunde, ci in „paradisul” numit Tenerife…

  6. Bănuiam eu că peştele ăla cu care vă lăudaţi la sosirea din Deltă era de fapt cu eticheta Metro…

  7. Je, se simte că rîzi cu drag de Seba, aşa că s-ar putea spune că are dreptate, e un fel de muză! 😀 Nu pot spune că înţeleg foarte tare statul cu ceasurile cu băţul în mînă dar avînd în vedere peisajul de acolo, s-ar putea să rezist. Îmi place tare mult fotografia cu profilul lui Seba disappearing into the sunset…

Leave a comment

Lasă un răspuns