E fain să naști

Știu că așteptați de mult să scriu povestea nașterii Mariei și îmi pare rău că v-am lăsat mult să așteptați. Nu îmi vine să o scriu, îmi vine lene numai când mă gândesc cât de mult am de scris, cât de multe sunt de evocat. Probabil că se va întâmpla vreodată, probabil nu. Și pentru a nu vă lăsa cu un gust foarte amar, înainte să mai public orice alt articol, aș vrea să vă spun, în mare, cum a fost. Dar nu, nu e povestea pe îndelete.

Seara târziu, înainte să mă culc, o parte din dupul gelatinos a rămas pe hârtia igienică. Ok, nasc mâine, mi-am zis emoționată. Apoi mi-am dat seamacă poate să dureze și câteva zile până să intru în travaliu. M-am băgat la somn și peste câteva ore când m-am trezit să fac pipi, m-a trecut și caca. Nu mi-am dat seama ca este semn de travaliu iminent decât după ce am mai făcut alt caca la vreo două ore după. Eu (și majoritatea oamenilor) nu fac caca noaptea. Faptul că intestinul gros se golea anunța coborârea uterului.

Am avut o contracție. Ok, deci e pe cale să înceapă. Am mai băgat un lemn pe foc să se mențină jăratic în sobă și m-am băgat sub plapumă din nou. Cred că s-a trezit și Seb auzindu-mă că meșteresc la sobă, i-am spus, s-a băgat și el în pat.

Mai avusesem cu vreo 2 sau 3 săptămâni înainte o astfel de noapte, cu mine având două contracții și umblând pe la ora 1 de noapte prin casă aprinzând lumânări iar Seb știa că și acum putea fi falsă alarmă.

Pe la 05 m-a trezit o contracție. Au mai urmat vreo câteva altele la intervale de vreo 45 de minute intercalate cu goliri ale intestinului; pe la 7 fără m-am ridicat definitiv din pat. N-am mai putut sta întinsă, pur și simplu era o poziție care intensifica durerea. Seb deja făcea focul, Yago s-a trezit de la agitația din salon, contracțiile au schimbat registrul. Brusc erau dese, la vreo 10-15 minute – am luat câteva în patru labe, pe podeaua din atelier (nu-i atelier, că nimeni nu meșteșugește nimic, e birou de lucru și de joacă, dar așa i-a mers numele).

După sobă, Seb s-a ocupat de piscina (nu în sensul că a băgat piscina după sobă 😀 ). A umflat-o și a umplut-o cu apă iar la 8.30 deja nu mai puteam, aveam nevoie să intru urgent. Yago era deja acolo, scufundându-se. I-am zis că mai bine să facă ce vroia înainte să vină bebelușul, că după, apa va fi murdară de sânge și alte lichide. A vrut țâță, i-am dat, a venit o contracție și nu am mai putut. Alăptarea părea să facă contracțiile și mai puternice. Când a început să facă salturi și plonjări contracțiile erau prea dese și dure ca să-i mai put suporta jocurile, așa că Yago out. Șters, uscat și gol, a țopăit o vreme prin casă, pe lângă piscină, m-a mângâiat în contracții și mi-a dat să beau apă. Una din puținele dăți când Yago e empatic e atunci când mă doare ceva.

Am mâncat banane. Băusem vreo două pahare de suc de portocale proaspăt stors de Seb pe la 8. Când n-am mai putut să mă concentrez la mâncatul bananelor, mi-am dat seama că nu mai e mult. Ora era vreo 10. Contracții la putine minute, să fi fost 5 sau pe acolo. Nu am monitorizat nimic și n-am notat nimic, ca la nașterea lui Yago, doar că mă mai uitam din când în când la ceasul de pe perete. Pentru că m-a trecut din nou caca, am ieșit din apă. apoi am intrat la loc, afară nu mi-era bine. Într-un moment dintre contracții, am băgat degetul în vagin. Am atins sacul amniotic și am urmat linia rotundă a cervixului deschis. Nu era complet deschis și am simțit buza cervixului într-o parte. Sau poate că era complet deschis dacă am simțit buza doar într-o parte. Nu era șters complet, cred că ăsta e termenul.

După ceva timp, nu îmi mai era bine înăuntru, așa că a trebuit să ies afară. Focul dogorea, lemnele trosneau. Yago deja plecase în atelier, la joacă. Pentru că tot îmi zicea să țip mai încet că îl deranjez, i-am zis să se uite la Paw Patrol la tabletă (favoritul lui). Tot îmi zicea să țip mai încet că nu aude 🙂

Eu urlam că nu mai pot, că de ce doare atât de tare, că nu ar trebui să fie așa de greu. Stăteam pe un WC improvizat în salon, lângă bazinul de naștere (o găleată mai înaltă și un colac de WC peste ea, o să scriu într-un articol separat care-i rostul WC-ului improvizat în viața mea) și simțeam că nu mai pot. Între contracții era bine, mă relaxam, dar cum timpul ăsta de respiro era tot mai scurt (vreo 2 minute, poate mai puțin), eu mă simțeam tot mai obosită. Urma altă contracție de aia super dură de-mi făcea picioarele să se bâțâie încordate și nu știam ce să fac cu mâinile. Seb săracu cât a suportat, m-am lăsat pe el și la-m strâns cu putere (cu degetele, cu unghiile, cu dinții).

Uitându-mă înapoi văd clar – era exact intensitatea aia de dinainte de expulzie. Când femeile zic că nu mai pot, că vor să se sfârșească durerea aia incredibilă, să se termine totul odată, e un semn că se apropie nașterea propriu zisă. Atunci nu mă gândeam deloc la asta, nu credeam că nașterea ar fi atât de aprope. Era de fapt după colț.

Nu mai pot, Seb, de ce doare atât de tare? Hai că poți, mereu zici că nu mai poți și mereu poți. M-am ridicat de pe Wc că nu mă mai simțeam deloc bine, următoarea contracție părea să o iau în picioare, rezemată de Seb. Dar nu am putut, simțeam că mă trece tare rău caca dar nu vroiam să stau pe Wc și a trebuit să intru în apă. Nu știu cum a fost, cred că am făcut asta în timpul contracției. Sunt multe detalii în ceață, când o să mă uit la videoul nașterii o să îmi reamintesc totul. Seb a filmat tot travaliul, când o să edităm videoul, o să-l facem public.

Și acum s-a întâmplat ceva la care nu mă așteptam absolut de loc – deși e logic. Am împins. Și mi-am dat seama că mă simt mult mai bine decât dacă nu împing așa că am împins și mai tare. Și a fost bine. Am împins și am urlat și am simțit că curu mi se rupe în două. Și gata, m-am luminat. Copilul iese. Am simțit presiune mare în pelvis, am băgat degetul în vagin, am simțit sacul bombat și moale, m-am gândit că bebe e cu curul în jus. Aveam chestia asta în vedere, când îmi pipăiam burta în ultimele săptămâni de sarcină. De cele mai multe ori îmi era clar unde e capul, unde e spatele, le simțeam la pipăit. Alte ori aveam dubii. Cum nu am fost la niciun ecograf ori altfel de control, nu știam exact poziția. Da, a fost o sarcină total nemonitorizată, fără analize de vreun fel – în alt articol despre cum de am avut încredere în mine și în natură să fac așa ceva.

Vine o contracție nouă și îmi vine să împing ca nebuna. Simt cum se rupe sacul amniotic și un șuvoi de lichid îmi curge între picioare. Stăteam în genunchi în apă sprijinită cu mâinile și capul de margine piscinei. Toate contracțiile ce le luasem până atunci în apă fuseseră stând în cur și rezemată pe spate (cu mici excepții). Acum că stăteam rezemată în față mă făcea să cred că bebe era în poziție pelviană. Eram entuziasmată, vroiam să fie așa, să experimentez nașterea pelviană.

După ce se termină contracția bag din nou degetul în vagin și-i simt nasul. Sau gura. Nu poat să descriu ce am simțit atunci. E ceva atât de intens, o fericire, o bucurie, o explozie de miliarde de sentimente că nu știu cum să o pun în cuvinte. Să îți atingi pentru prima dată copilul, să îl simți direct când încă nu îl poți vedea e marfă rău de tot. În vreun minut sau două a venit următoarea contracție și iar am împins. Eram în aceeași poziție, rezemată cu corpul în față pe marginea bazinului de naștere dar cu o mănă pe vulvă. M-am gândit că o să mă rup, că totul e prea repede, că împing prea tare. Dar nu mi-a păsat, ușurarea era atât de mare când împingeam în forță încât nu m-am cenzurat. Am țipat tare și am împins cu forță. Aveam o energie incredibilă și niciun pic de oboseală. M-am simțit divin. Durere și eliberare în același timp. Și atunci a ieșit Maria. Bine, doar căpuțul, nu a ieșit cu tot corpul dintr-o singură contracție ca Yago.

Nu mai știu când l-am strigat pe Yago să vină că se naște bebelul. Era pe marginea piscinei în spatele meu și zicea că da, îi vede căpuțul. Eu l-am pipăit și am dat de o urechiuță. Era cu fața spre spatele meu. Abia așteptam să-l țin în brațe. Acum nu mai era nimic despre durerea ce o simțisem în ultimele vreo două ore. Era totul euforic. Stăteam în aceeași poziție, vorbeam și așteptam următoarea contracție când uterul avea să-l împingă pe bebeluș afară. Seb, ce faci, mă doare, opreștete din orice îmi faci că nu îmi faci bine. Am crezut că Seb îmi face masaj la șale. Dar nu fac nimic, nici nu te ating, zice Seb. Era Maria, care împingea cu mânuțele de acolo din interior de unde era, nerăbdătoare să iasă. Incredibil, nu mă așteptasem deloc la așa ceva, nu citisem nicăieri că bebe dă din membre când iese prin canalul strâmt al vaginului.

Și a venit și următoarea contracție și am împins și copilul a ieșit rapid. Cea mai tare senzație din viața mea. Cred că a fost mai puternică decât la nașterea lui Yago, nu pot să îmi explic cum și de ce. Am lăsat bebelul în apă în voia lui, m-am întors încet, l-am luat în mâini și l-am scos din apă. Vezi că are cordonul înfășurat de gât, zice Seb. Aaa, de aia mi se părea mie scurt cordonul. L-am dat după și am luat minunata ființă nouă în brațe. Nu mai știu când a început să respire, trebuie să văd videoul. Știu că a început să plângă. Am liniștit-o, am mângâiat-o pe spate și am cotcodăcit într-una, vai ce vorbărie pe capul meu, ba vorbeam cu bebe, ba îi explicam lui Yago ce e cu vernixul. Hai să vedem ce sex are, să știm și noi ce copil avem, nu? Am băgat mâna în apă, între picioarele copilului și… N-am avut preferințe niciodată și mă așteptam să fie băiat deci parcă și vedeam cum o să îi ating coițele. Dar nu, am dat de două mici labii și o crăpătură, hei, ce tare, deci suntem două fete în familie.

E fain să naști, deși poate să doară (cazul meu). Ca bebe, cred că nașterea e traumatică, indiferent cât de naturală și neperturbată de factori exteriori ar fi ea (cea mai mare schimbare ce se petrece în viața omului e momentul în care iese din uter)

Era ora 12. Cu excepția câtorva contracții răzlețe, 5 ore de travaliu.

Am stat în apă să aștepăm placenta și a ieșit la vreo 15 minute după Maria. Dure contracții după și așa a ținut-o un timp. Apoi s-au rărit dar s-au intensificat. Asta era noua, nu o mai trăisem. Si apoi Seb a citi pe net că așa e la nașteri multiple, uterului îi ia mai mult să se refacă și contracțiile sunt mai puternice. Și a ținut-o așa 4 zile și 4 nopți întregi de am zis că mai bine încă un travaliu decât zile întregi de crampe. Cu Maria la om țâță și Yago la cealaltă, contracțiile erau și mai dureroase. Am fost în a 3-a zi la centrul de sănătate, la moașă, să declarăm nașterea, și ea mi-a zis că se vede că alăptez 2 copii că uterul e foarte jos, își revine foarte repede la poziția și mărime inițială (că a vrut să îmi facă consult postparto, cred că era curioasă, o moașă forate faină, trebuie să scriu un articol despre ea, cum s-a comportat cu noi, cum a reacționat la povestea noastră). Dar surpriza cea mai mare a fost alta. Nu am avut nici cea mai mică crăpătură de perineu. Zic e imposibil, mai verificați, am împins ca nebuna. Nu, nu am văzut așa ceva, e intact și perineul, și labiile și clitorisul. Cum e posibil?

Eu zic că o explicație e dieta. Elasticitatea pielii are direct legătură cu stilul de viață și dieta. O altă chestie care cred că a făcut bine e naștera în apă de care se știe că ajută mult perineul să suporte bine presiunea și trecerea bebelușului. Și a mai fost ceva ce am făcut doar în ultimele 3-4 săptămâni de sarcină dar despre care cred că a avut cea mai mare pondere. Nu vă zic azi, vă țin în suspans (pe cei interesați de naștere fără epiziotomie și fără rupturi, firește), merită un întreg articol separat.

Asta e relatarea pe scurt a nașterii Mariei. Cei care sunteți noi pe blog o să ziceți că nu-i deloc scurt, dar credeți-mă, e pentru mine. Uitați povestea pe lung a nașterii lui Yago.

Până data viitoare, vă las cu pozele și o recomandare de lectură – Birth Matters: a midwife’s manifesta

Cu Yago între contracții
Yago încă în piscină
Yago mângâindu-mă între contracții
Yago luând temperatura apei cu termometrul meu de făcut săpunuri
Yago a fost foarte grijuliu și empatic cu durerile mele. 
Yago deja plictisit de nașterea acasă
Apoi s-a întors să vadă cum iese din vagin Maria
Care Maria a fost activă tot timpul travaliului iar pe expulzie, după ieșirea capului, împingea cu mâinile și picioarele în uter și vagin
Copil minunat
Contracțiile de după nașterea Mariei
Intens
Uuuuuuuuf
Și apoi, fericirea eliberatoare a unei noi nașteri – nașterea placentei
Întreagă, rotundă, sănătoasă. A stat atașată de Maria 4 zile, până cordonul ombilical s-a desprins de buric APROAPE natural – i-am dat eu un picior din greșeală și puțina pieliță care-l mai ținea prins s-a rupt. Acum placenta e îngropată în grădină, a plantat Seb cu Yago un măslin odată cu ea.