E ciudat că după două săptămâni de la ultimul articol mie îmi vine pofta de scris despre… parfumuri? Deloc, având în vedere că cea de-a opta artă, aşa cum a numit-o Coifan, este una din marile mele pasiuni. Aşadar, ieri mica mea colecţie de parfumuri care nici nu se doreşte a fi o colecţie a primit două nouă fascinante capodopere şi aşa m-au mâncat degetele să vorbesc pe blog despre parfumurile mele încât iată. Aseară era cam târziu când am ajuns acasă (am mâncat cu Angelo la o tavernă canario în Valle san Lorenzo – cele mai mari şi suculente coaste de porc, jamon cu miere şi măsline, salată cu varză roşie, papas, porc în sos cu năut, brânză proaspătă de capră cu gem de smochine şi cremă de zahăr ars cu cocos şi frişcă), dar acum îmi fac câteva minuţele pentru poveste.

De Habit Rouge sunt îndrăgostită de prin iulie, at the first sniff, cum se zice. Jean Paul Guerlain l-a vrut un parfum masculin şi aşa a ieşit din punctul de vedere al celor mai mulţi pasionaţi. Dar nasul meu îl găseşte femin în aceeaşi măsură în care este masculin. Deci un unisex adorabil, puternic şi inconfundabil, puţin înţepător şi uşor cremos. Deschis de răcoarea citricelor,  întărit cu mirosul afumat de piele şi santal şi paciuli, încălzit de ambră, cu un buchet mic de garoafe şi iasomie, pudrat cu vanilie şi doar atins de scorţişoară, Habit Rouge este în acest moment pentru mine the one. Bine, am mai spus-o şi-o s-o mai spun, nu sunt femeia unui singur parfum, ce risipă ar fi pentru acest imens univers parfumat, dar dacă aş pleca pe o insulă, adică pe o altă insulă, una pustie, şi aş putea duce cu mine o singură sticluţă de parfum, aceea Habit Rouge ar fi. Cu asta am spus tot. L-am cumpărat de la parfumeria mea preferată, Ritual din Los Cristianos, la preţul de 32 de euro pentru EdT de 50 ml.

Şi da, Seb are voie să-şi dea cu el. 🙂

Al doilea parfum achiziţionat ieri este minunatul Giorgio.  Despre cea mai prestigioasă creaţie a casei Giorgio Beverly Hills se spune că în anii ’80, atunci când s-a născut şi a luat cu asalt America şi lumea bună a Europei, a fost interzisă din multe restaurante din cauza intensităţii sale dătătoare de dureri de cap sau de emoţii foarte puternice (mie doar emoţii îmi transmite). L-am descoperit pe Giorgio  într-un articol de pe blogul lui Coifan, articol intitulat sugestiv Cele mai puternice parfumuri de lux, la începutul anului trecut. Am fost foarte uimită că sticluţa aia pe care o văzusem (şi o evitasem) de multe ori pe rafturile cu promoţii din parfumerii la un preţ ruşinos de mic (14 euro pentru flaconul de 30 ml) poate fi un parfum de lux, cu o personalitate foarte puternică şi cu un trecut legendar. Acum este căutat doar de nostalgici. Păcat, este unul dintre cele mai frumoase parfumuri florale pe care le-am mirosit. Anul trecut, odată cu descoperirea lui Giorgio am învăţat o lecţie foarte utilă, anume că nu preţul defineşte valoarea. Punct. Îl iubesc pe Giorgio şi Seb nu are de ce să se îngrijoreze. De la aceeaşi parfumerie din Los Cristianos, 30 de euro pentru sticluţa de 90 ml.

De la stânga la dreapta Eau des Merveilles, White Diamonds, Giorgio, Youth-Dew, Cabochard, Habit Rouge, Ma Liberte şi Dans la Nuit. Parfumurile mele de acum şi de aici.