În ajun de Paşti, figuri chinuite pe terenul de tenis în Tenerife

Hai că la postul ăsta o să vă distraţi. Că am o faţă aşa de chinuită încât sigur o să vă provoace spasme de râs. 😀

Deci nu credeam că pot fi atât de urâtă când joc tenis. Bine, n-am multe expresii frumoase ale feţei, dar în câteva chiar par drăguţă. Ei bine, la tenis nu-mi iese nicio expresie pe chip care să mă arăte frumuşică cât de cât. Ştiu, esenţa tenisului nu e să arăţi bine când joci, ci să loveşti cât mai bine mingea şi să iei cât mai multe puncte de la adversar. Dar dă-o încolo de treabă, din vreo sută de poze cât a tras Seb ieri într-o oră şi ceva de joc în niciuna nu arăt bine?

Dincolo de aspectele ăstea, meciul l-am jucat la semi-dublu. Adică eu şi Dan de-o parte a fileului şi managerul unui restaurant căruia Seb trebuie să-i facă saitul (graţie lui Dan) de cealaltă parte. Tipul mai jucase tenis, dar cu ceva ani în urmă. Figurile de tenisman le avea, chiar de multe ori mi-a dat ace, dar multe mingi îi intrau direct în plasa fileului. Terenul, pe care l-a închiriat Dan, a costat 6 euro pentru o oră. Asta pentru că e al hotelului Las Palmeras şi dacă n-ai brăţară că eşti cazat la ei, trebuie să plăteşti. Am zis că data viitoare nu mai închiriem, mergem într-un complex rezidenţial şi jucăm acolo for free, ştiţi că vă spuneam că în Tenerife majoritatea cartierelor de locuinţe au terenuri de tenis.

PieS: Asta se întâmpla ieri, când în mod normal oamenii normali se pregăteau pentru Paşti, vopseau ouăle, făceau drobul şi călcau hainele cele bune pentru biserică. În viitorul post povestesc cum am trăit aici, la aproape 6.000 de kilometri de România sărbătoarea învierii.

[nggallery id=3]