Complexul rezidenţial unde locuim de când am ajuns în Tenerife se cheamă Island VIllage Heights, este în San Eugenio Alto, la 700 de metri de plajă. E cel mai drăguţ loc în care am trăit până acum. Bine, nu mă refer la studio, căci apartamentul din Sibiu era mai fain, ci la tot blocul şi împrejurimi. Chiar dacă apă din cer cade de atâtea ori de poţi număra pe degetele de la o mână ploile dintr-un an, vegetaţia este de un verde viu… Unde nu există aspersoare sau furtune de irigat prin picurare trase prin pământ la fiecare rădăcină de palmier, e un omuleţ ce stropeşte gazonul în fiecare dimineaţă, imediat după ivirea zorilor.

Verdeaţa din curtea interioară, piscina de la etajul patru, liftul (deşi nu-l folosim), spălătoria de la parter ori sala de fitness şi culturism (tot de la parter) unde abonamentul lunar costă 25 de euro, sunt lucrurile bune de aici, din complex. Bine, spălătoria nici nu-ţi trebuie dacă n-ai pături ori chestii foarte mari de spălat, că fiecare studio ori apartament este dotat cu maşină de spălat. Partea naşpa a loculi şi, de fapt a tuturor locuinţelor de pe insulă, este că au pereţi subţiri şi iluminatoare la fiecare cameră. De fapt, e şi un avantaj, că ăsta este un sistem de climatizare foarte bun, de nici nu mai ai nevoie de aparate de răcit aerul din încăperi. Şi cum pereţi subţiri plus multe geamuri rezultă un sistem ce nu izolează fonic deloc, când bate în uşă la vecinul zici că ai vizitatori, când vorbesc italienii de la etajul unu (şi, doamne, cum mai vorbesc…) zici că-s la tine în bucătărie, când se ceartă arabii de lângă te grăbeşti să-nchizi uşa de la balcon să nu dea tătarii iar când se apucă vreo potaie să latre, zguduie tot complexul. Aici nu prea rămâne-ntre pereţi ce vorbeşti în casă. Noroc că sunt naţionalităţi de pe tot globul şi e un fel de turn babel. Bine, nici chiar, că şi noi, cât de încet vorbim, au aflat sicilienii din capul holului că suntem români, într-o dimineţă când ieşeam la alergat şi ei la plimbat câinii m-au salutat cu un „Bună dimineaţa” stâlcit.

Legat de câini, sunt două probleme. Ei, ca şi pisicile, sunt interzişi în complex (de fapt, în mai multe zone rezidenţiale). Asta nu opreşte pe absolut nimeni, aproape fiecare rezident de aici având un astfel de pet (şi nu vă gândiţi doar la chestii micuţe şi lătrătoare, are unul un ciobănesc german de zici c-a luat steroizi… e la fel de mare ca un ciobănesc mioritic). Deci, problema numărul unu e că fac zgomot. Şi ziua, da’ noi nu prea stăm pe acasă şi nu ne pasă. Dar şi noaptea, iar atunci ne cam pasă. Trebuie să cumpărăm dopuri de urechi. Problema numărul doi este că aleile din jurul complexului arată ca şi cum nimeni nu strânge rahatul după animale.Trebuie să fac poză într-o zi, e ceva de speriat. Ajunge să se usuce şi să se dezintegreze şi apoi să semene a ţărână pe dalele de ciment ori gresie şi tot nu-l adună nimeni. Chiar a citit Seb acum două zile în ziarul Tenerife News o scrisoare de nemulţumire trimisă redacţiei de rezidenţii din San Eugenio Alto. Printre altele ei spuneau că guvernul de aici de pe insulă se plânge de cifre tot mai mari ale şomajului, dar nu reuşeşte să angajeze măcar cu jumătate de normă nişte şomeri care să amendeze stăpânii de peturi ce nu adună mizeriile potăilor.

Acum scriu pe blog de la barul Next Door unde cafeaua este 1,50 euro şi ceaiul negru 1,50 euro. De fapt, nu e nicio băutură sub 1,50 euro… ar fi trebuit să aibă preţuri mai mici, fiind un bar de cartier şi nu la vad turistic. Oricum, chelnerilor le pică faţa când ne văd. Într-o zi am stat vreo trei-patru ore pe terasă la net cu un singur rând de băuturi… A venit şeful şi-a întrebat-o pe chelneriţă de câte ore stăm la ei şi dacă-am mai comandat ceva. Naşpa. Acu’, chiar nu merită să dai 6-7 euro pe două rânduri pentru 3-4 ore de net. Da’ nici acasă nu ne putem băga deocamdată, costă 25 de euro pe lună ADSLul cu contract pe un an şi vreo 40 de euro lunar cu modem.

Leave a comment

Lasă un răspuns