Cu cata ura vorbesc oamenii despre placenta… A hranit copilasul cat a fost in uter, l-a dezvoltat si i-a dat esenta vietii, dar devine un subiect scarbos imediat dupa nastere. Oamenii nici nu se gandesc la placenta, cei mai multi nici nu stiu ce e si ce rol are. Eu, personal, inainte sa raman insarcinata si chiar vreo luna dupa ce-am aflat ca am un copil in pantece, credeam ca placenta e aia din jurul copilului. Adica imi imaginam ca sacul amniotic si placenta sunt unul si acelasi lucru. Deci da, e usor sa fii prost. Nu te informezi si pam! esti un ignorant.
Dar cand apare cineva care spune ca a nascut acasa si ca a onorat, intr-un fel sau altul, placenta, este criticat, barfit, judecat, urat si etichetat „salbatic”, „hipiot”, „sectant”, „extremist” sau „in trend”. Ce ar trebui sa faca cu placenta o familie care a ales sa-si aduca copilul pe lume acasa, in linistea si confortul caminului? Sa o arunce rapid la gunoi ca pe o bucata de carne stricata si sa nici nu aduca vorba ca sa n-o ia razna societatea?
La spital femeia ce naste si perechea ei n-au nicio treaba si nu vor sa stie, nu e responsabilitatea lor, pentru Dumnezeu, de aia se duc la spital, ca halatele de acolo „au grija” de toate. Pacenta este arsa alaturi de tumori, apendice, membre amputate, puroaie, tesuturi bolnave si alte asemenea. Punct. Sau punctul se pune inainte, cum am mai spus, nimanui nu-i pasa ce se-ntampla cu bucata aia sangeranda ce iese din vaginul femeii la cateva zeci de minute dupa nastere. Cumva, ea nici nu exista…
Dar acasa, pentru ca omul are totala libertate in luarea celor mai mari dar si celor mai mici decizii, placenta este respectata. Poate si pentru ca familiile care nasc acasa isi asuma responsabilitatea pentru actele lor si ajung sa afle, documentandu-se, multe adevaruri despre anatomia umana, sarcina, nastere, sanatate si viata. Unii parinti aleg s-o transforme in mancare sau in „comprimate” nutritive, alegerea lor, eu n-as manca-o nici daca n-as fi vegana. Altii o ingroapa la radacina unui copac sau intr-un loc de cinste. Altii o taie in bucatele si o pun la radacinile mai multor plante.
Noi nu prea stiam ce-o sa facem cu ea, ne gandeam ca probabil vom sadi un pom fructifer si-acolo o vom pune. Cand s-a desprins cordonul ombilical de buricul lui Yago în a treia zi de la nastere, placenta a intrat la frigider. Eu ma intremasem cat de cat, dar n-aveam niciun chef sa ma gandesc la unde, cum, ce fel de pom fructifer si toate „detaliile”. Seb era si el prins, cu totii eram prinsi cu noua noastra viata si cu minunea mica si pufoasa ce venise in casa noastra incat nici el n-a avut vreme sau chef sau ambele sa treaca la actiune (ca doar nu as fi sarit eu in gradina cu cazmaua si lopata sa plantez copaci la trei zile de la nastere).
Deci am pus placenta in frigider. Infasurata intr-un mic cearsaf impermeabil, desi putea sta bine de tot doar intr-o bucata de panza. Asa s-a nimetit atunci. E logic? Mie mi se pare foarte normal si la mintea cocosului. Repet, ar fi fost mai normal s-o aruncam la tomberon?!? In urmatoarele zile, cand am vazut ca nu ne urnim sa facem ceva cu ea, am mutat-o in congelator. Timpul a trecut, saptamani, luni si aproape spre un an am zis ca trebuie sa ne mobilizam si sa-i sadim copacelul. De prima aniversare a lui Yago, simbolic. Pana la urma am ingropat-o in gradina din spatele casei dupa ziua lui Yago, dar am facut-o. Acum hraneste cu minerale un platanero (bananier).
Si ajung sa ma intreb. Ce-i atat de scarbos la o placenta incat sa n-o vrei in frigider? Cand mergi la macelarie si alegi fleici din cadavre de animale, le aduci acasa si le gatesti sau le bagi in frigider direct, aia ti se pare normal? Mananci ficat de vitel ca „studiile” ti-au spus ca-i plin de nutrienti (s-au terminat plantele de pe pamant, nu mai avem de unde sa ne luam fierul, vom deveni cu totii anemici, trebuie sa mancam „ficatei”). Faci supa din oasele vacii ca sa-ti remineralizezi dintii (de parca animalele nu si-au luat calciul tot din iarba pe care au pascut-o, ci s-au nascut cu o uzina in corp care fabrica calciu, TREBUIE sa moara un animal ca noi sa avem calciu-n oase şi smalt bun pe dinti).
La naiba, mananci pana si creierul porcului ori testiculele iar picioarele puiului de gaina intra-n meniu de diversificare a copilului. Sau carnati, care inseamna intestinele animalului umplute cu carne tocata. Intestinele, adica acolo unde a stat cacatul animalului. Colonul porcului e mancat cu un sentiment de bine, hmmm ce normal si firesc este, omul asa a trait milenii, omul e un vanator, ce grozav, delicatesa. Sau vezica porcului, aia in care i-a stat pisatul, si aia e umpluta cu carne tocata si mancata cu sentimentul ca ce buna e, cum sa traiesti fara sa mananci maruntaie de porc?
Chestia asta, mancatul de carne, nu e deloc scarboasa si respingatoare? De ce nu? Doar pentru ca e o practica pe care o face aproape toata lumea? Sa mananci animale, carnea, grasimea, oasele si organele lor nu-i deloc deplasat dar sa pui in frigider spre pastrare placenta care a hranit copilul in viata intrauterina este. Daca asta e normal, ma bucur ca sunt anormala.
Mananci ficatei de pui si ciorba de burta de vaca. De ce nu si placenta de vaca sau de capra sau de mai stiu eu ce mamifer, ca doar e plina de nutrienti si ea, nu cred ca mai dureaza mult pana cand „cercetatorii” declara cat de vitala este pentru sanatatea omului, cata vitamina A si K si B12 si fier si calciu si zinc si magneziu si cobalt si etc.. Atunci cum va fi? Vei avea placenta de vaca la frigider sau tocana de placenta de oaie pe argaz dar vei scrie pe blog despre cat de gresit este sa-ti pui placenta in congelator dupa ce s-a nascut copilul.
Placenta nu e si nu trebuie sa fie tratata cu repulsie. E o bucata de carne, a fost noua luni in corpul nostru, arata ca un arbore si e frumoasa. Intr-o nastere naturala, fara interventie de niciun fel, ea iese singura. Se desprinde de pe peretii uterului in urma mai multor episoade de contractii (la mine a durat cam trei ore de la nasterea lui Yago pana la expulzia ei). Si, pentru ca n-a fost fortata sa iasa, prin tragerea de cordonul ombilical cum fac moasele sau prin desprinderea cu mana, la cezariene sau la chiuretajul ce-l aplica unii in spitale ca sa se asigure ca curata uterul, a iesit intreaga. Si n-a urmat nicio hemoragie dupa ea.
A stat legata de Yago prin cordonul ombilical pana cordonul s-a uscat ca o smochina si s-a desprins de buricul lui. Natural, fara interventia foarfecii. Nastere Lotus se cheama treaba asta ce are avantaje fizice, psihice, emotionale si spirituale asupra copilului si dezvoltarii lui. Cat timp copilul e lasat de la natura legat de placenta lui si dupa nastere, trebuie sa fie cu vreun motiv, nu? Ori ba, natura a dat gres, copilul trebuia sa se nasca dezlegat de placenta, dar cum s-a produs o eroare, trebuie omul s-o repare, taind rapid cu foarfeca cordonul. Placenta face parte din copil fie ca ne place sau nu, si, cat timp cordonul ombilical ii leaga, trebuie tratata si manuita cu dragoste. Dupa ruptura, si-a indeplinit rolul, poate reveni in pamant, de unde a venit.
E oare atat de sinistru sa nu tai cordonul ombilical si sa dormi cu placenta langa copil 2-3-4-5 zile, pana cand se desprinde? Dar sa ai pe masa din bucatarie un picior de porc din care tai „prosciutto” nu, asta nu e gretos. Sau sa atarni in camara sunca, soriciul, carnatii si „toba” animalului, nici asta nu e dezgustator. E gourmet.
*daca la seria de fotografii cu produse animale ai raspuns „apetisant”, felicitari, esti un normal al acestei societatii inchinatoare la statuia PROTEINEI ANIMALE. Nu-i asa ca te-au ingretosat tare fotografiile cu placenta?
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.