Nu știu voi, dar eu când mă gândesc la țări tropicale umede nu am cum să nu îmi imaginez cu groază roiuri infometate de țânțari. De Costa Rica aveam aceeași impresie. Dar cum s-a dovedit în această aventură de foarte multe ori, ceea ce crezi tu despre un loc îndepărtat și necunoscut este de foarte multe ori FALS.

Din fericire.

Adică e bine când ți se dovedește că nu aveai dreptate. La treburi ca asta prefer de o mie de ori să mă înșel. Ne pregătisem cu spray de țânțari iar dacă credeți că asta nu e mare brânză, ce mare pregătire ai făcut tu, Jeanina, ai cumpărat niște spray, ei bine, aflați că este PRIMUL spray pe care l-am cumpărat în viața mea. De fapt, primul artilugiu de orice fel împotriva țânțarilor. Nici când am fost în Deltă, vara, nu mi-am luat!!! Deci da, a cumpăra un spray în 40 de ani este MARE BRÂNZĂ, credeți-mă!

De nimic nu mi-era mai frică înainte să plecăm în Costa Rica ca de țânțari. Bine, și de șerpi. Din puținul pe care l-am documentat reieșea că în Costa Rica sunt MAI PUȚINI țânțari ca în Tailanda. Zic Tailanda, că cu asta comparăm, între ele am ales, în principal. Adică nu e așa mare problemă ca în Thailanda, că nu sunt agresivi. Iar în comparație cu alte țări din Caraibe, la fel, Costa Rica stă mai bine. Nu te mănâncă așa, de viu. Dar tot sunt, logic, țara e acoperită în mare parte de junglă.

Si in Costa Rica am tot așteptat întâlnirea cu turmele de țânțari tropicali. Cu spray-ul la purtător ca un revolver înfipt la centură.

Si am așteptat.

Si am așteptat.

Și încă ațteptăm.

Glumesc, mă, nu mai așteptăm de mult.

Ia să vedem cum să vă explic să vă rămână clar… Deci în Costa Rica sunt mai puțini țânțari nu numai ca în Tenerife… Stai, nu e bine, că poate nu știți cum e în Tenerife. Vă dau altă comparație. Știți cum e pe valea Oltului, jos, la câmpie, în august? Sau în lunca Dunării?

Hai mă că știți, sunt țânțari din ăia care stau pe tine fără pauză. De dimineață până dimineață, nu doar pe inserat. Și sunt agresivi și obraznici și kamikaze, nu le e frică de nimic. Plus că îți lasă niște bășici ce te țin săptămâni, să-ți ajungă, să te freci și te scarpini ca la finalul lumii, nu altceva. Nu știu cum au ajuns pe vale dar au ajuns… Eu în copilărie nu am avut parte de astfel de veninoșenii. Îmi amintesc că erau țânțari normali, blânzi, cumsecade, care știau când e de glumă, aveau limite și un maaaaaare bun simț. Iar bășica era din aia ca de jucărie, ce te ținea 15 minute și dispărea. După aia uitai de țânțar și-ți vedeai de treabă.

Când am fost in România anii trecuți am fost surprinși de nivelul de cruzime la care au ajuns țântarii din ziua de azi. SURPRINȘI!!! E groaznic.

Cumva, aveam impresia că în Costa Rica va fi mult mai grav. Cum poate fi altfel?!? Doar este o țară tropicală, adică căldură tot timpul anului și umiditate ridicată.

Deci nimic. Nu există grad de comparație. Sunt zone unde bâzâie ceva țânțari pe înserat, sunt zone unde sunt țânțari și în timpul zilei. Dar nu am avut nicio problemă, a fost ca în Tenerife. O înțepătură la câteva zile. În locurile alea, casele au plase de țânțari la ferestre și uși, să poți dormi cu ele deschise să intre răcoarea nopții în casă. Iar țânțarii să rămână afară.

Si sunt si alte zone unde nu sunt țânțari. Deloc. Casele nu au plase instalate iar dacă vrei să stai pe înserat afară să asculți jungla și să te uiți la stele, no problem. Nu există țânțari care să te deranjeze.

Nu i-am găsit nici măcar în Tortuguero, o rezervație naturală care ocupă mai mult de jumătate din coasta caraibeană. Ca să înțelegeți că e serioasă, să vă spun cum e Tortuguero. Un fel de Delta Dunării, dar varianta rainforest. E o zonă mlăștinoasă foarte verde și plină de… apă. Multă apă. Multe canale, bălți, baltoace. Se asemănă cu regiunea Pantanal din Brazilia. De fapt, i se spune Amazonia Americii Centrale. Deci dacă țânțarii nu sunt nici măcar aici, atunci nu știu ce să mai cred despre lume și viață.

Unde sunt țânțarii ăia tropicali? Unde?!? Că vreau să vad și eu cum sunt, să ne cunoaștem.

Eu întreb, eu răspund. La mamaie, în comuna Călărași, județul Dolj. Acolo sunt țânțarii ăia bărosani și fără jene pe care lumea își închipuie că-i găsește în Costa Rica. Poate că de-aia nu mai sunt în Costa Rica, că s-au mutat pe valea Dunării.

Spray-ul este aproape întreg. E folosit atât cât e doar pentru că în primele zile ne-am dat preventiv, de frică că vestiții țânțari tropicali să nu ne atace. Să ne fi văzut, cremându-ne de zor cum ieșeam din casă… Ridicol, știu.

Acum, daca călătoriți prin Costa Rica și aveți parte de alta trat din partea țânțarilor ți voi nu v-ați luat sprayul că Jeanina a zis pe blog că nu trebuie, ce să vă fac eu? Fugiți repede la MaxiPali și cumpărați-vă de acolo, costa în jur de 2.500 coloni.

Poate că noi doar avem noroc.

Dar de bășici usturătoare care dau mâncărimi timp de 21 de zile nu am scapat. Au venit de unde nici nu ne așteptam. Da, de la furnici. Dar nu alea pe care vi le imaginați voi, gigantice, roșii și infuriate. Ci banalele furnici mici, alea de toda la vida. Nimic tropical la ele. Dar despre asta, alta dată.