2023: Dupa un an de cautari fara succes, ne-am zis ca poate drumul nostru in viata nu mai trece prin Las Americas, poate doar face parte din trecut. Pe acolo, doar in vacanta. Cine stie? Deocamdata suntem peste ocean, in Costa Rica. Intradevar pura vida.

2022: Vrem inapoi in Las Americas. Incepem sa cautam casa in sud, ni s-a luat de atata nord si ierni unde trebuie sa bagam foc in semineu.

2017: Am nascut acasa cel de al doilea copil al nostru, Maria.

2016: Ne-am mutat in nordul insulei, la mai multa verdeata.

2012: Am nascut acasa, in Las Americas, primul nostru copil, Yago.

2010-2015: Ne-am luat lumea-n cap şi am emigrat în Tenerife. Eu şi Seb. Ne-am dat demisiile de la Adevărul Holding pe 24 februarie 2010, am încheiat socotelile cu Sibiul şi ne-am urcat în avion fără regrete pe 8 martie 2010, doar cu optimism şi două trolăre cu haine. Pe lângă astea, leptopurile şi aparatele foto.

Am venit în Tenerife pentru a avea vacanţă în fiecare zi, pentru a vedea soare în fiecare zi, pentru simţi mirosul ocenului în fiecare zi. Nu am emigrat la job sigur, nu stăm pe insulă la vreo rudă sau cunoştinţă, nu mâncăm din pătulul nimănui şi nu furăm ca să trăim (plus că nu facem nimic altceva ilegal sau imoral pentru bani). Deocamdată avem ceva caş luat pe motocicleta mea de motocros şi bicicleta Merida, ar trebui să ne ajungă două luni. În ăst timp, ne aşezăm ploile pe aici. (am tăiat mai devreme pentru că banii luaţi pe motor, bicicletă şi ce-am mai avut noi s-au dus de prin aprilie). Între timp ne-am găsit de muncă, chiar dacă nu-i nimic cu contract şi beneficii incluse. Am câştigat ceva bani făcând fotografii la un concurs de motocros şi la surferi, am făcut şi PR la un bar de rock, Seb a lucrat şi ca muncitor necalificat, a făcut şi un sait pentru un magazin de surf, dar banii serioşi au venit din vânzarea de costume de baie pe plajă (din 2010 pana in 2016). Apoi eu, Jeanina, am intrat in clip-art si logo design si asa am facut destui bani (intre 2015 si 2018). Intre timp, proiectele lui Seb au crescut si ne-au adus abundenta.

10 replies on “Care-i treaba cu Tenerife”

  1. Asteptam povestiri la fel de dragute ca pe vremea intamplarilor cu Pisi

  2. Luzari ? Pai eu daca as fi mai tanar cu vreo 20 de ani as pleca unde a intarcat balaia, numai sa pot trai omeneste. Bravo voua ca v-ati luat inima-n dinti si sper (trebuie !) ca asta sa fie o decizie
    desteapta. S-auzim numai de bine !

  3. Ducu, ştii că niciodată nu-i prea târziu? E aici un african rastafarian de vreo 65 de ani care e pe insulă de vreo cinci. Se ocupă cu strângerea şi protejarea pisicilor şi căţeilor abandonaţi de stăpâni, are o grămadă de prieteni şi mereu când îl vezi are pacea în privire.
    Mulţumim pentru gândurile bune!
    Sănătate!

  4. De vreun an si jumatate citesc tot ce apuc legat de tenerife si acum vreo doua zile am gasit blogul tau. Dupa atata timp in care am citit numai pe forumuri de englezi rezidenti pe insula, este o binecuvantare sa gasesc un loc unde se scrie despre tot ce ne intereseaza (pe mine si familia) atat de neaos si totul insotit de pozele care te lasa fara chef de serviciu, de facut mancare s.a.
    Si noi ne dorim sa plecam definitiv in Tenerife si am fi facut-o sigur pana acum daca eram doar noi doi, dar, fara bani si cu copii, elanul trebuie mult diminuat. Noi trebuie sa pitrocim bine lucrurile. Dar speranta ramane… O sa-ti urmarim blogul cu mare placere si va dorim succes si o viata la fel de frumoasa ca in aceste prime zile pe insula.

    PS Stii ce m-a uimit foarte tare? Voi sunteti niste tineri care vor doar pace, soare, frumos in jurul lor, departe de „mizeriile” din tara noastra si-atat; se stie clar ca, oportunitatile de avnsare in cariera in tenerife tind catre zero si totusi nu asta asteptati de la viata (90% dintre tineri au drept tel o cariera cat mai sus pe scara ierarhica!)

    Bucurati-va de rasarituri si apusuri si pentru noi cei care le dorim…

  5. Vali, m-a încărcat cu zâmbete comentariul tău. Mulţumesc!
    „Pitrociţi” lucrurile, mai vindeţi nişte pământ şi haideţi pe insulă. Pentru cald, linişte şi apă albastră-n fundul curţii. Tenerife merită.
    Legat de carieră, este şi cariera ca toate multe din viaţa asta, doar vânare de vânt. De ce să lupţi pentru a ajunge sus, cu salariu groaznic de mare şi toate recunoaşterile sociale pentru a putea, în sfârşit, pe la vreo 60 de ani, să evadezi într-un loc exotic? Când poţi evada de tânăr şi să lupţi să te pui pe picioare (nu pentru carieră, ci pentru trai liniştit, decent şi fără stres), într-un loc exotic.
    Haideţi, să ne bucurăm împreună de răsărituri şi apusuri, sunt din belşug, pentru toţi.

  6. eu cred ca sunteti printre putinii oameni care au avut curajul sa se elibereze de toate complicatiile societatii si sa TRAIASCA cu adevarat….sper sa nu incep sa gandesc si eu ca voi (sper!?! ) pentru ca tot timpul am avut o atractie foarte ciudata fata de apa/ocean,plaja,insule si visul meu de mult timp e sa-mi petrec o vara intreaga unde langa mare….Tenerife wait for me 🙂

  7. Ma bucur pentru reusita voastra.Si eu vreau sa emigrez in curand.Sunt casatorit cu o fata din Vietnam si ne este foarte greu in Romania.Vrem cat mai multe informatii despre TENERIFE.

Comments are closed.