Noul Número de Identificación de Extranjeros. Înainte era o coală A4

La fel ca orice român neînscris la Oficina de Empleo (AJOFM-ul spaniol) înainte de adoptarea interdicției, anul trecut în august, Yago nu se poate angaja nicăieri. Poate în schimb să devină autonomo adică persoană fizică autorizată, dar nu-l lasă mama lui.

Noul Número de Identificación de Extranjeros. Înainte era o coală A4

Nu e o glumă. Asta stă scris pe cardul lui de rezident, chiar dacă e un copilaș de două luni. După o mică bătălie cu birocrația și mai multe drumuri la Poliție, Yago are acum drepturile lui de mititel rezident, chiar dacă nu și pe cel de muncă. Probabil că parcursul nostru poate fi util și altora aflați în aceeași situație.

NU a fost chiar ușor să obținem bucățica verde de hârtie, din cauza indolenței unor birocrați din corpul național de poliție și a unui cerc vicios în care intră probabil toți străinii rezidenți în Spania, dar mai ales din insule. Copilul vine pe lume și primește un certificat de naștere spaniol, care în acel moment nu are nicio valoare. Nu poate fi înscris la Seguridad Social, nu poate fi nici rezident și nici nu poate părăsi insula. E cetățeanul țării din care vin părinții și cum nu are acte de identitate europene sau pașaport, e țintuit la sol.

Pentru a obține rezidența ai musai nevoie de un act de identitate, iar Yago nu il avea. Singura opțiune pentru el era să obținem documentele de cetățean român de la un consulat sau de la Ambasada României din Madrid, unde nu se putea ajunge, pentru că nu avea acte și nu putea călători cu avionul. Cam acesta e cercul vicios în care te învârți, când vrei să intri cu un nou născut în legalitate. Din fericire, nu a fost nevoie să cerem și să așteptăm un titlu de călătorie de la ambasadă, pentru că s-a nimerit la începutul lui martie să fie un consulat itinerant în Tenerife, chiar aici la noi în sudul insulei.

Reprezentanții ambasadei, bine organizați și foarte expeditivi ne-au făcut pe loc Titlul de Călătorie pentru Yago, care să-i servească ca act de identitate, când vom merge în Madrid sau în țara să-i facem pașaport, și ne-au preluat și documentele pentru eliberarea certificatului de naștere românesc. Toată afacerea ne-a costat 160 de euro, adică prețiosul certificat de naștere românesc, în valoare de 95 de euro și titlul de călătorie, 65 de euro. Nu am idee de unde taxele acestea uriașe, dar bănuiesc că birocrația asta aduce ceva venituri Ministerului de Externe.

Ca o paranteză, pentru certificatul românesc trebuia să traducem, să legalizăm și să apostilăm certificatul de naștere spaniol. Apostila se pune doar în Las Palmas de Gran  Canaria, adică pe o altă insulă. Din fericire,  cu ajutorul neprețuit al unei românce din Gran Canaria, avocat Alina Elena Râmaru, am reușit să obținem actul tradus în timp util, pentru a fi preluat de diplomații români, care după Tenerife au fost în Gran Canaria.

Cum am avut titlul de călătorie, ne-am înființat cu Yago la Poliție, să-i facem rezidența. Am nimerit o zi fără coadă dar ne-am și desumflat repede, când un tânăr birocrat ne-a spus cu o figură impenetrabilă, ca a unui jucător de poker, că nu se poate. Titlul de călătorie nu este document de identitate sau pașaport. Degeaba i-am explicat că le-am citit legea, m-am documentat și titlul de călătorie este perfect valabil ca act de identitate, că nu am avut cu cine. Nu a vrut să intre pe situl ministerului lui să vadă.

Ne-am repliat, am scos de pe net regulamentul pentru obținerea rezidenței – NIE, publicat  pe situl ministerului interior și am revenit. Quod erat demonstrandum de data aceasta. Același funcționar i-a făcut NIE lui Yago Alexander David, dar nu s-a obosit să scoată absurda interdicție de muncă de pe cardul lui de rezident canario. Dar…Yago nu se supără.