Este aceeaşi cu diferenţa dintre femeie şi bărbat. Da, dintre o femeie care vrea să pară că nu ştie să gătească şi un bărbat care pune murături. Ce ies bune. O să fie un text scurt care poate părea lapidar şi cam fără noimă, dar sunt în toiul pregătirilor de concediu şi cred că pot fi înţeleasă de cei mai raţionali dintre cititori.
Aşadar, în timp ce domnia mea nu-şi mai vedea capul de treburi (exfoliere, mască pe faţă, epilare, pedichiură, citirea ultimelor texte de pe Daily Cotcodac, şi, reţineţi, toate cam în acelaşi timp), adică treburi ce se necesită fără putinţă de tăgadă înainte de concediu, Seb punea murături.
Aţi putea contesta nevoia noastră de murături, atâta timp cât eu mă achit cu vârf şi îndesat de acest rol. Dar v-aş contrazice numaidecât spunându-vă că m-aţi catalogat în mare parte greşit, eu, care mă cunosc, vă spun că sunt o dulceaţă de femeie (în somn, în mod sigur)… Trebuie să vă fie clar, de la atâta dulceaţă, ne trebuie şi ceva acrituri, aşa că pe balcon avem în bidoane de 8 litri – ce-au fost făcute pentru apă – gogonele, din producţie proprie fireşte, că în ultimele patru luni, în jardinierele noastre cu vedere la Atlantic, am cultiva roşii. Cum nu le-am stropit cu nimic, deci eco-eco, multe n-au apucat să se roşească că a intrat boala-n ele. Am ales să le facem murături. Acum se cam termină şi Seb a cumpărat din agromercado verze mici pentru „putina” noastră din plastic. Ca să se facă până ne întoarcem din Portugalia.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.