Hai că italienii mi-au dat ditamai ţeapa. După ce ne-am trezit fix la ora 8, nici n-am mers la alergat şi am mâncat în grabă ca la 10 fără un sfert fix să fim în Las Americas, la terenurile de tenis, ei au îndrăznit să nu vină. De fapt, unul dintre ei era, am aflat mai târziu, da’ eu nu l-am recunoscut. Mai degrabă îmi rămăsese în minte figura moşneagului care mă certa că nu ştiu să vorbesc italiană şi care mă invitase la joc. Şi am stat la terenurile de tenis, pe margine, ca privitori, până la 10.45 când am tulit-o spre Dino, ca să-mi iau munca în primire. Şi nimic. Pe la 11 şi ceva, aproape miezul zilei, mă întâlnesc cu omul în şort roşu care se scuză că amicul lui n-a apărut, nu ştie de ce. Atunci l-am recunoscut pe om. Asta e, zic, altă dată.
Puţin mai târziu, când făceam rondul pe promenadă, chiar pe lângă terenurile de tenis, mă strigă omul cu chiloţi roşii, că să vin la joc, că acum e loc şi pentru mine. Am fugit repede la Seb, mi-am schimbat şlapii cu adidaşii şi m-am întors la tenis. Am intrat pe teren, m-am dus ţintă la om, la care el „Acum avem turneu, uite, a venit prietenul meu, mergi la el şi zi-i să joace cu tine!” Ce mama naibii, ai amnezie? Doar acum două minute m-ai invitat din nou pe teren… N-am zis nimic de genul ăsta, l-am salutat şi am urcat la terasă unde italianul celălalt tocmai se aşezase la masă. Îi arunc un reproş scurt că n-a venit la ora 10 când aveam întâlnirea, se scuză, zice ceva de nişte telefoane pe care le-a avut de dat şi nişte afaceri de rezolvat şi apoi, nimic de tenis. Terenurile toate ocupate, de altfel nici n-aveam unde intra, poate doar la dublu. Da’ omu’ părea fără chef de joc, oricum, aşa că n-am insistat. Deşi aveam un mare chef să lovesc cu racheta în minge.
A venit şi Seb, croit să-mi facă poze în acţine, dar cam degeaba. S-a împrietenit rapid cu italianu’, eu am plecat la muncă, italianul i-a făcut cinste cu o cafea după care fiecare a plecat în treaba lui.
PieS: Italianul este miliardar din Roma, rezident jumătate de an în Tenerife, unde are o căsoaie. A avut ca menajeră o româncă iar ca grădinar pe bărbatu-su (de care are păreri numai de bine, cică au învăţat italiana în 2 săptămâni… foarte mândru era de ei), da’ ăştia au plecat din varii motive. Acum îmi dau seama de ce m-a întrebat cât câştig la Dino, poate vrea să ne propună să lucrăm pentru el. M-am întâlnit puţin mai târziu cu el pe faleză şi mi-a zis „tu novio es una persona muy simpatica”. 😀 De lucrat în căsoaia italianului nu cred că aş vrea, pare un om tipicar şi foarte exigent.
PieS 2: Cu indianul n-a ieşit nimic, mi-am dat seama că este un neserios. Azi dimineaţă n-a mai fost vorba de nicio muncă, se uita cu balele la gură la fusta mea.
Cat am stat in Italia (2-3 luni) am invatat un lucru: sa n-ai incredere in ei; pareau interesati de mine doar sa ajunga la gagica-mea de atunci; as spune cate ceva de ei dar ma abtin, nu e blog-ul meu..
Aha, deci sa inteleg ca pe acolo bantuie multi bosorogi miliardari si senili :))))))))))
Ce tare!
Nu cred că toţi italienii sunt la fel de vicleni şi veninoşi, am cunoscut şi macaronari de încredere.
Da, Flory, sunt foarte mulţi bătrâni acum pe insulă, e încă sezonul moşilor. Când în Europa se încălzeşte, prin mai, pe insulă nu mai sunt moşnegii predominanţi, ci tinerii.
ha ha ah janeleeeeeeeeeeeeeee pai indienii s disperati hahahahhaahahah. hai ca pana la urma ai jucat tenis cu mine. apropo de mosi–io zic ca era prea temprano ora 10
va uram paste fericit si tot binele din tenerife!felicitari pt curaj…pt tot!pupici!
Danule, şi am jucat bine, nu? :d
Maria, Paşte fericit, sănătate maximă şi mult spor cu afacerile voastre! Îmbrăţişări calde de pe insulă!