Ma gandeam azi la cat de gresit am fost „sfatuita” pana acum de tot felul de nutritionisti. Indirect, prin reviste si pe internet, ca n-am mers niciodata la vreunul sa-i dau bani ca sa-mi spuna cum sa mananc. Si hei, nu ma refer la cure de slabit, drastice sau nedrastice, cu ou fiert si grapefruit sau cu numaratul punctelor alimentare. Ci la recomandarile unor oameni ce spun ca au studiat nutritia catre alti oameni, ceva mai multi asa, milioane, zeci si sute de milioane, despre cum e bine sa manance ca sa fie sanatosi, sa traiasca mult si (eventual) sa fie supli. Nutritionisti care spun „nu fa aia, ca e infometare!” „nu fa aialalta ca nu dai suficienti nutrienti corpului”, deci profesionisti care par foarte de incredere. Nu sunt toti de acord, fireste, fiecare cu teoriile lui, care de care mai „sanatoase”. Dar au un singur punct comun, de cele mai multe ori: numarul de mese din zi.
Si cica e bine sa mancam des, asta e cheia sanatatii si a pastrarii greutatii corporale pe termen lung. Cam trei mese principale si doua gustari intre ele. Altii zic ca si mai multe, sase, de sase ori pe zi trebuie omul sa consume alimente. Pana anul trecut, cand am citit o carte fabuloasa, „Postul – un miracol” de Paul C. Bragg, nu am vazut nicio problema in cele cinci-sase mese pe zi. Ca o mare mancacioasa, cu cat mai des mancam, cu atat mai bine. Iar daca chiar mi se mai recomanda asta, genial. In 2010, cand am inceput sa tin cura de slabit fara a mai urma o dieta anume, ci doar din eliminare alimentelor daunatoare si controlul portiilor, am intampinat oarece greutati cu numarul de mese. Ca daca mancam mai sanatos, imi mai reglasem si apetitul si nu mai introduceam la fel de des ca inainte mancare in gura. Asa ca, in subconstient, ma simteam rau cand saream peste o masa, ca si cum imi „privam” corpul de nutrienti. Imi faceam calculul la ore astfel incat sa ma incadrez bine cu toate, numai ca ajungeam de foarte multe ori sa mananc chiar de nu-mi era foame, doar ca sa-mplinesc numarul ideal. Nimeni nu-mi spusese, sau, ma rog, nu insistase cat de important este acest „detaliu”. NU TREBUIE SA MANACI LA ORE FIXE SI NEAPARAT UN NUMAR FIX DE MESE. TREBUIE SA-TI ASCULTI CORPUL. MANANCA DOAR CAND TI-E FOAME CU ADEVARAT.
Azi, intr-un moment de adanca revelatie in cada cu apa fiebinte si sare de mare, am calculat orele de care are nevoie pe zi, un om, ca sa manance de cinci ori (nu mult, portii mici), asa cum spun nutritionistii ca e bine. Adica nu numai de cate are el nevoie, ci si sistemul digestiv pentru a-si face treaba si a procesa hrana care intra. Deci trei mese principale, mic-dejun, pranz si cina, plus doua gustari. Ca sa nu ma complic, nu dau aici toate calculele ce le-am facut, cu timpi maximi de golire a stomacului de 4-6 ore pentru alimente combinate 😀 . Si zic o medie de 3 ore pentru fiecare masa, ca alea principale dureaza mai mult iar gustarile mai putin. 3 inmultit cu 5 mese, egal 15 ore. Doar pentru „macinarea” alimentelor in stomac, amestecarea lor cu sucurile gastrice de acolo si plecarea in intestine pentru adevarata digestie. Dar stai, ca mai ia timp si momentul efectiv al imbucarii merindelor, punem si aici o medie de 30 de minute petrecute la fiecare masa, ca doar stim ca trebuie sa mestecam incet si bine fiecare gura ca sa maruntim alimentele bine si sa le amestecam cu saliva, asa ca mai adaugam 2 ore si 30 de minute. Hai sa rotunjim la 2 ore, sa fie mai simplu, treaca de la mine. S-au facut 17 ore in care sistemul digestiv este ocupat cu procesarea mancarii (iar pentru 6 mese ar duce la peste 20 de ore!!!). 17 ore in care in stomac sade mancare. 17 ore cu stomacul mai mult sau mai putin plin. Pare ca si cum am trai doar ca sa mancam… Ceea ce e adevarat in cele mai multe cazuri, ca oamenii au devenit sclavii stomacului lor, sclavii mancarii. Digestia este una din functiile corpului uman care consuma multa energie. Oricine poate experimenta acest adevar cand se simte molesit dupa o masa mai bogata sau cand ii vine somn dupa ce-am combinat carbohidrati cu grasimi si proteine animale (o combinatie total nefericita de alimente). Deci vine cam asa, cu cat mananci mai mult, mai frecvent, cu atat te vei sabota singur, pe tine, vitalitatea si nivelul tau de energie. Ca digestia are nevoie de mult combustibi si organismul il ia de pe la celelalte functii si intra in repaos ca sa se descurce cu sarcina cea grea ce-o are de indeplinit si se cere la somn.
Dar calculul continua. Le ce ora trebuie sa se trezeasca un om si la cat sa se culce ca sa manance astfel, respectand timpii de procesare a alimentelor dar si numarul de mese date ca necesare de nurtitionisti? Ipotetic vorbind, sa spunem ca prima masa e la ora 07, rezulta ca ultimele alimente trag cortina si coboara-n intestine dupa 17 ore, adica la ora 24. La miezul noptii. Ipotetic, ca se stie ca seara si noaptea digestia e mult mai lenta sau chiar se opreste (deci a doua zi omul se da jos din pat cu stomacul deja plin). Ceea ce inseamna ca ultima masa are loc in jurul orelor 20-21. Nu da bine, ca aceeasi nutritionisti declara, ca pana si ei atata lucru stiu, ca ultima masa a zilei sa fie inainte de ora 18, ca ficatul sa aiba timp sa-si dea concursul la procesarea si digerarea nutrientilor, ca altfel pe la ora 22-23 trage si el cortina, se baga la somn, sa se regenereze. Iar daca suntem de acord ca foarte putina lume mananca prima masa a zilei la ora 07, ci mai degraba pe la 09, rezulta ca cele 17 ore de cate are nevoie corpul uman sa proceseze si descompuna cele cinci mese se reduc la vreo 12.
Si vom avea situatia in care mancarea de la urmatoarea masa intra in stomac peste mancarea de la cea anterioara, incomplet procesata de sucurile gastrice. Si nu numai ca se mananca fara sa fie nevoie, ca corpului nu are cum sa-i fie foame cu mancare in stomac, dar se ameste diferite alimente in stadii diferite de digestie, se supra-incarca sistemul digestiv, mancarea pleaca pe traseu nedigerata complet, in intestine intra in diverse reactii triste cu bacteriile prezente pe-acolo si asa incepe circul: neasimilarea nutrientilor si transformarea celor nedigerati in adevarate otravuri pentru organism (dioxid de carbon, alcool), putrefactia materiei, tranzit intestinal lent, constipare, asimilarea compusilor toxici ce se genereaza prin putrefactie, gaze, balonare. O stare generala proasta, oboseala cronica, insomnii. Si, dupa cativa ani, cancer, iar cancerul de colon este una din cele mai des intalnite forme de cancer in societatea noastra, asta cu multi nutritionisti. Suna bine? E oare asta o maniera corecta de a trata mancarea? Putem sa mancam atat de frecvent pe zi si sa ne inchipuim ca vom fi sanatosi? O mica paranteza. Tranzitul intestinal corect este de 12-24 de ore. Eu fac proba cu semintele de susan nemacinate si nemestecate. Cand mananc susan, ca atunci imi amintesc sa fac controlul asta distractiv, inghit si o lingurita de seminte intregi. Apoi, jumate de zi mai tarziu sau cand e primul scaun, sunt atenta cand iese susanul. Daca semintele depasesc 24 de ore, inseamna ca am tranzit intestinal lent, si trebuie sa schimb ceva, sa fac mai multa activitate fizica si sa mananc mai ordonat.
In calculul facut in cada am luat in vedere idealul, cu variante corecte de combinari ale alimentelor, si m-am bazat pe timpii de golire a stomacului gasiti pe net. Ca daca alimentele sunt alaturate gresit la aceeasi masa, procesarea alimentelor si inaintarea lor in intestin poate dura si dublu ca timp, unde mai pui ca nu este eficienta. Fructele se pre-digera cel mai repede, 30 min – o ora, iar proteinele cel mai greu, 3-5 ore sau chiar vreo 8, in cazul unor crustacee. Combinatile corecte intre tipurile de alimente au nevoie de minim patru ore pentru a fi procesate de sucurile gastrice din stomac iar combinatile incorecte si peste 8. Dar astea sunt niste timpi cu care eu nu sunt de acord, experienta mea cu mancarea imi spune ca golirea stomacului se face mai lent de atat si bolul alimentar intarzie mai mult in stomac. Un mic si gretos, dar edificator exemplu. Ei spun ca fructele zemoase au nevoie doar de 15-30 de minute ca sa fie digerate. Fireste, mancate corect, adica pe stomacul gol, singure, necombinate cu alte tipuri de alimente si mestecate foarte bine. Cand am fost insarcinata am vomitat doar de doua ori. In aceeasi zi. Mancasem inainte cu vreo ora si jumate niste prune, la micul dejun. Nu multe, cam 200 de grame. Am facut apoi un drum pe serpentine si ele au iesit afara. La o ora si 30 de minute dupa, respectiv 2 ore 30 min. Digestie in 15 minute pe naiba. Sunt eu defecta sau mediile lor, valorile astea, sunt gresite si alimentelor le ia, in realitate, mai mult timp sa paraseasca stomacul decat scrie-n teorie? Sau sunt niste valori pentru niste situatii ideale, cand omul chiar mesteca de minim 60 de ori o imbucatura (si putini o fac), cand omul are o stare perfecta de sanatate, e hidratat corespunzator, n-are aciditate la stomac, toate anzimele digestive-s acasa, etc.?
O alta invatatura predata de tagma nutritionistilor e aia cu micul dejun. Ca nu trebuie sarit peste el, ca ar fi cea mai importanta masa a zilei, ca organismul nu va avea energie sa inceapa ziua fara mancare-n stomac. Multi ani chiar m-am mandrit ca uite, intr-o societate in care lumea asta ce-i intr-o goana nebuna nu-si mai mananca micul dejun (ca-l inlocuieste cu cafeaua, nu de alta), uite, eu sunt constiincioasa. Si, cum spuneam mai sus, anul trecut am citit cartea „Postul – un miracol”. Cartea asta mi-a deschis mult ochii. O idee faina si de o logica simpla pe care o expune este inutilitatea, ba chiar nocivitatea micului dejun. Cand te trezesti ai energie sa-ti incepi si antrenamente fizice de intensitate ridicata, nu numai activitatile casnice, de munca, de invatare sau de creatie. Pentru ca organismul dispune de ea de la hrana de cu o zi inainte, fara sa mai vorbim ca somnul de peste noapte a stocat-o…
Si un bebelus, cand se naste, chiar daca n-a mancat nimic de cand a iesit afara, are energie (unii zic ca si pentru mai mult de 48 de ore), pentru ca si-a tras nutrientii prin cordonul ombilical cat a stat in uter si i-a stocat; de aia slabesc micutii in primele zile de nastere, pana se acomodeaza cu noul stil de alimentare, iar asta e perfect normal. Asadar, cand te pui la masa si iei micul dejun, mare parte din energia aia de care dispune corpul e canalizata spre digerarea alimentelor, iar daca micul dejun nu e unul frugal, bazat pe fruncte, cu atat mai mult. Deci, in loc sa dea, micul dejun (si orice masa) consuma energie. Oricum, de dat n-are cum sa dea energie mai devreme de cateva ore de la masa, ca pana este digerata hrana si sunt asimilati nutrientii prin peretii intestinului in sange, pana ajunge celula sa-i descompuna in componente cat mai simple pe care sa le poata folosi unde si la ce ii trebuie corpului, trec mai multe ore.
Si autorul zice ca de bun simt si cu respect pentru corpul nostru am putea sa intarziem prima masa din zi, sa bem doar apa in primele ore ale diminetii, sa facem ceva sport, sa transpiram putin, sa ne castigam mancarea prin efort fizic si de-abia pe la 11 sau cand ne vine foame sa mancam primele calorii ale zilei. Care, neaparat, sa fie fructe proaspete, pentru ca au cei mai rapizi timpi de digestie-asimilare si, automat, ne aduc cel mai rapid energie noua. Asta este un fel de a posti, ca repaosul alimentar de peste noapte este prelungit la inceputul zilei, lucru care aduce multe beneficii sanatatii, pe termen scurt si lung. „Dupa post, circulatia sangelui este mai buna, hrana este asimilata mai usor, vigoarea creste, se mareste rezistenta si puterea”, spune P. Bragg. Oricum, daca iti asculti corpul cu atentie si iti dai timp sa-l redescoperi dupa ce l-ai ingropat de-a lungul vietii in miliarde de obiceiuri – alimentare si nu numai – nepotrivite si distructive, vei vedea ca nici nu ti-e foame dimineata. La mine asa este. Daca cu o zi inainte am fost conforma si n-am mancat pe inserat, a doua zi dimineata nu-mi doresc altceva decat sa beau apa, multa apa, sa respir aer curat si sa fac ceva miscare. Daca, in schimb, am „pacatuit”, noaptea am arsuri si aciditate la stomac, spre dimineata un soi de greturi iar cand ma trezesc parca as manca niste unt pe paine si miere sau vreo tona de banane.
Si de la micul dejun cel omis, autorul ajunge la numarul de mese principale dintr-o zi care, in niciun caz, sa nu fie mai mult de doua. Intre, doar in caz de foame adevarata, un fruct zemos. Plus niste fructe (autorul nu considera asta o masa) cu o ora inainte de prima masa a zilei, asa zice el, poate la el fructele se digerau mai repede, eu astept si trei ore dupa ce mananc un castron de fructe. Nici nu e timp si loc de mai multe, daca stam si ne gandim. La 11 micul dejun cel intarziat, frugal, niste fructe, putin mai tarziu prima masa mai consistent a zilei, la 18 cina. De cate ori mai poti manca intre, respectandu-ti stomacul si ficatul? Intrebarea e retorica.
„Mancatul a devenit un sport in America (nota mea personala, pentru ca autorul a scris cartea acum cateva zeci de ani, e ca nu numai in America, ci in toate tarile societatii vestice). Acesta este motivul pentru care 65-70% (n.m.p. atunci, acuum poate ca mult mai multi) din oamenii din SUA sunt supraponderali. Oamenii mananca dimineata, in pauza de cafea, la pranz, in pauza de cafea de dupa-amiaza. Ei mai consuma o cina bogata si, cu mult inainte ca hrana primita seara sa fie digerata, ei continua sa manance in fata televizorului, beau alcool, racoritoare de tip cola, cafea. Nu e de mirare ca ei sunt in mod constant obositi si aceasta din cauza extenuarii fortei vitale prin hrana care trebuie digerata. Numai o persoana sanatoasa poate genera atata forta vitala zilnic, insa daca din cauza obiceiurilor in mancare si a altor obiceiuri rele ne extenuam forta vitala, atunci nu mai ramane energie suficienta pentru marea lucrare de masticatie, digestie, metabolism si evacuare. (…) Nu mai e suficienta forta vitala care sa spele reziduurile din corp care se acumuleaza si se concentreaza, fapt care duce la autointoxicatie. Necazurile si inbatranirea prematura incep de aici. Boala si inbatranirea prematura nu sunt un mister. Dumneavoastra sunteti pedepsit de catre obiceiurile dv. rele, nu pentru ele, ci de catre ele! Asta e legea”, spune P. Bragg in cartea lui.
Mai vorbeste despre necesitatea stomacului si a intreg sistemului digestiv de a se odihni si da aceasta solutie simpla. Mese rare, portii mici, o zi de post alimentar pe saptamana (plus patru posturi de 7-10 zile pe an, pentru curatarea toxinelor din corp si pentru regenerarea celulara, caci „scopul postului este de a permite corpului sa-si indeplineasca nestingherit functiile sale de auto-vindecare, autoreparatie si autointinerire”). Doar asa sistemul digestiv are timp si energie sa-si indeplineasca corect toate functiile, iar hrana pe care o bagam in gura ajunge sa fie procesata si eliminata in totalitate, fara a putrezi in intestine si a stagna acolo timp indelungat.
Ma gandeam si la calorii cand stateam in cada. Nutritionistii, aia care zic sa mananci des, spun sa mananci suficiente calorii, astfel incat corpul tau sa aiba energie pentru toate functiile sale de baza (si aici ei vin cu calculele alea pentru rata metabolismului bazal, ce tine de varsta, sex, inaltime), pentru procesarea alimentelor si pentru activitatea fizica. Dar daca mananci mai rar si mai putin, digestia nu mai are nevoie de tone de energie, asa ca tu, pentru functiile de baza ale organismului tau si pentru tot ce mai faci tu peste zi, implicit nu mai ai nevoie de acelasi numar de calorii. Urmand firul logicii mai departe, rezulta ca ai mai multa energie cu un numar mai mic de calorii. Nu, nu-s eu atat de desteapta, cu ideea asta au venit altii, oameni cunoscuti si „controversati”, eu doar o impartasesc. Cam asta e judecata mea de azi despre nutritie, dieta si vitalitate. Inchei cu un citat foarte frumos din aceeasi carte. „In lume exista doua feluri de oameni. Din care faceti parte? Un om adevarat se preocupa de sine. Un om superficial lasa pe altii sa se preocupe pentru el!”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.