Şeful meu, Jose, e un om simpatic. Născut în Galicia (nord-vestul Spaniei) şi venit în Tenerife în urmă cu 25 de ani, Jose a avut vremea, banii şi mintea să încerce multe. Experienţe, oameni, afaceri. A călătorit mult şi a avut multe idei geniale. Geniale în viziunea lui, fireşte. Readucerea în trendul de pe plajele din Tenerife a costumului de baie stil anii ’90 este una dintre ele. Vânătoarea de şobolani este alta.

Are saitul ăsta, Rat Shooting Sport, din 2007, când i-a venit ideea şi a brevetat-o. Ca să înţelegeţi mecanismul şi cum vrea el să se îmbogăţească din această afacere, intraţi pe sait. În două cuvinte, vă  spun ce vrea să facă. Unu. Plăteşte oameni să-i prindă şobolani vii. Şobolani de pe oriunde din spaţiile publice, din parcuri, gropi de gunoi, tomberoane şi alte depozite. Doi. Ia bani de la nişte oameni bogaţi şi plini de dorinţa de a ucide, de a vâna. Chiar şi nişte animale mici, oribile şi viclene cum sunt şobolanii. Trei. Pune şobolanii într-un spaţiu amenajat ca poligon de tragere, dă puşti speciale pentru animale mici miliardarilor şi lasă liber la ucis. Toată lumea e fericită (clar, mai puţin şobolanii), Jose ajunge miliardar, end of story.

Ideea şi mai măreaţă e de a nu plăti el oamenii care să-i aducă şobolanii vii. Ci de a convinge guvernul tenerifez, Cabildo, să plătească pentru asta. Adică oricum statul cheltuie anual zeci de milioane de euro pentru exterminarea şobolanilor prin otrăvire şi nici nu are o evidenţă a animalelor ucise (plus că nici mare randament nu obţine, dacă e să mă iau după poveştile lui Jose). Altfel ar sta treaba dacă nu s-ar mai da bani pe otravă şi animalele ar fi prinse nevătămate, în cuşti-capcană, apoi conduse pe ultimul drum, spre marele măcel.

Voi ce ziceţi? Sună bine sau grotesc? Pe Seb l-a dus cu gândul la o crescătorie de şobolani. Pe mine, idea lui Seb cu crescătoria de şobolani m-a dus cu gândul la romanul lui James Clavell, „King Rat”. Habar n-am de ce, că acolo şobolanii erau mâncaţi, nu împuşcaţi. Anyway, chiar dacă noi suntem doar de 2 luni în Tenerife şi nu de 25 de ani ca Jose, parcă pot să spun că n-am văzut aşa mulţi şobolani cum zice al meu şef că viermuiesc prin tenebrele insulelor Canare. În afară de un coş de gunoi de pe plajă şi fantoma unui şobolan într-un palmier, alte astfel de animale n-am întâlnit aici.

O altă idee trăznită de-a lui Jose e să mă pună pe mine encargado, adică manager, la această afacere cu şobolani. Nu mi-e clar ce ar trebui eu să fac. Cred că nici lui. Era doar o discuţie.

*foto captură de pe saitul lui Jose

Join the Conversation

5 Comments

  1. In timp ce citeam ce ati scris,fix ideea lui Seb mi-a venit si mie! Asa,ca sefa , daca Seb mai are nevoie de un partener,ma ofer. Trebuie doar sa facem un calcul cat consuma o lighioana d’aia si cat luam pe ia. Avantajul e ca oferim animale crescute controlat ,deci sanatoase!( sanatoase ele ca noi , zice Ahiloasa mea , avem ceva la cap)

  2. Mai bine sa intri in afacere cu pisicile. Le antrenezi pe ele sa ii vaneze(cat mai multi pe minut) si e toata lumea fericita.:)) Las ca te descurci in orice situatie. 🙂

  3. ce insemana sa deschizi o mica afacere in tenerife… ne-am saturat in romania.. daca ai ceva informatii pentru mine mi-ai fi de mare ajutor… tot incerc sa gasesc o locatie noua pentru o mica afacere.. cain romania nu se mai poate.. ma gandeam ca o mica cafeterie akolo ar merge in orice loc.. chiriile sunt mari? se gasesc spatii de inchiriat sau chair de achizitionat cat ar costa..mss

    1. După ce-ţi faci actele de persoană autonomă, trebuie să ai lunar cam 500 de euro pentru toate dările către stat şi încă vreo 500-2000 (în funcţie de poziţie, în linia a treia, a doua sau în prima, unde-i cel mai bun vad) pentru chirie.
      Mai multe informaţii despre deschiderea unei afaceri în Tenerife îţi poate da Dan, că el şi-a făcut persoană autonomă (un fel de persoană fizică autorizată). Sau poţi afla singură dacă cauţi cu cuvinte spaniole, pe saituri în spaniolă (ştiu că există saituri guvernamentale cu toate lucrurile care te interesează pe tine).
      Spaţiile de închiriat se găsesc peste tot, că multe cafenele, restaurante şi alte asemenea au dat faliment.

Leave a comment

Lasă un răspuns