Ieri, pe 9 mai, s-au împlinit două luni de când am pus piciorul în Tenerife. Două luni de când am emigrat din România. Două luni de când trăim pe meleaguri tropicale, în mijlocul Atlanticului, în insulele Canare. Cele mai bune două luni din viaţa noastră. Cele mai frumoase şi plăcute două luni de zile trăite vreodată. Oamenii sunt de milioane de feluri şi au trilioane de preferinţe. Noi, eu şi Seb, suntem în categoria celor care pot fi fericiţi şi când plouă, şi când e soare, şi când sunt valuri, şi când oceanul e calm ca apa din pahar. Şi adorăm oceanul, plaja, stâncile şi vântul. Astfel că pentru noi insula Tenerife este locul ideal de trai. E locul perfect. Aici ne simţim acasă. Pentru că acasă e acolo unde poţi dormi liniştit, acasă e locul unde poţi munci fără stres, acasă e acolo unde în fiecare zi trăieşti ca-n vacanţă. Pentru cei care sunt noi pe aici, luaţi arhiva lunilor martie, aprilie şi mai pentru a vedea că aşa este: în fiecare zi ne distrăm ca-n vacanţă. Când nu e skate, e surf, când nu e plajă la ocean e plajă la piscină, când nu e shopping e leneveală pe terasă, când nu e pescuit pe stânci e stat la o terasă la o bere rece, când nu e cină la restaurant e cină savuroasă acasă.
În afară de felul nostru de a vedea frumosul în realitatea din jur fără gând cârcotaş în minte, noi suntem şi foarte optimişti. Gândim că oricât de prost pot merge lucrurile atunci când ele se hotărăsc să meargă prost, tot e ceva care să meargă bine. Aşa am trecut cu bine şi peste momentul zero (adică atunci când am rămas fără niciun euro în buzunare) şi gândirea pozitivă ne-a adus imediat în cale o sursă de venit (cum a fost cursa de motocros de la San Miguel de Abona unde am câştigat 70 de euro pentru nişte poze făcute în două ore sau jobul cu costumele de baie care ne ajută să trăim aşa cum vrem).
N-am plecat din Sibiu, România, de rău. Adică aveam joburi bune (în viziunea multora), un apartament frumos în care locuiam cu chirie, aveam bani cât să ne ajungă pentru traiul zilnic şi pentru două vacanţe anuale în străinătate plus un week-end la Londra. Am plecat din România pentru că ne doream o viaţă mai colorată, o climă mai caldă, nişte străzi cu mai puţine gropi şi ocean în spatele curţii (vorba vine). Şi aici viaţa noastră are o calitate de un milion de ori mai mare. Însăşi faptul că trăim într-un loc de vacanţă 365 de zile pe an spune de ce. N-o să înşir avantajele unei ţări cu adevărat formidabile cum este Spania şi diferenţele dintre România şi Tenerife. Ar fi pierdere de timp, din moment ce cu toţii ştim ce-nseamnă o ţară dezvoltată comparativ cu una într-un etern şi fără sfârşit curs de dezvoltare. Da, şi aici este criză economică, şi aici sunt sute de mii de şomeri, şi aici e greu să-ţi găseşti şi să-ţi păstrezi locul de muncă. Dar pentru cei care vor cu adevărat să răzbată şi dau dovadă de răbdare şi dorinţă de muncă, asta nu poate fi o mare problemă. Căci, odată găsit job în Tenerife, câştigul este cu mult mai mare decât cel din România. Al meu, în jur de 1.400 de euro la prezentat costume de baie, e de peste trei ori mai mare decât salariul obţinut la Adevărul Holding.
Alte aspecte. Locuim într-o locuinţă (pe care plătim 360 de euro lunar) bună, spaţioasă, luminoasă aşezată într-o zonă liniştită cu largă privelişte la ocean şi cu o mare şi grozavă piscină pe acoperiş. Asta ne umple de energie şi ne dă poftă de viaţă (înotul este unul dintre cele mai relaxante şi destresante activităţi). Plus că în zona în care trăim, San Eugenio – Las Americas, nu e zgomot terifiant, nu agitaţie în trafic, nu claxoane, nu nori de gaz eşapat. Apoi, mici detalii care dau calitate vieţii. Mic dejun luat dimineaţa, pe la ora 10 şi ceva, pe terasa mare orientată spre Atlantic; geamurile larg deschise şi miros de orhidee seara, aer curat şi răcoros noaptea. Ne culcăm târziu în noapte, dacă lucrăm pe calculator sau privim ultima serie din Dr. House, ne trezim când ne trezim, undeva între 8 şi 10 (Seb se trezeşte mereu pe la 8 şi ceva, eu aproape mereu pe la 10 fără ceva).
Avem şi o pisică, ceea ce este considerat de mulţi o chestie extrem de benefică. Adică prezenţa într-o casă de oameni a unui animăluţ de companie este terapeutică. La fel de terapeutică ca însăşi prezenţa pisici în studioul nostru este capacitatea ei de a cere de la noi doar iubire. Nu mâncare, nu lădiţă cu nisip, nu adăpost cât lipsim. Lucrul cel mai ciudat şi al cărui mister încă nedescoperit este provenienţa pisicii, foştii stăpâni şi cum de destinul ei s-a lipit de-al nostru. Nu ţinem morţiş să aflăm, atâta timp cât Cicio doarme liniştită pe pat, la picioarele noastre, şi iese singură afară, când are vreo nevoie anume (credem că de mâncat mănâncă din ce vânează, dar nu suntem încă siguri de această teorie).
Postul este deja prea lung şi degetele mele ar scrie mult şi bine despre viaţa plăcută de aici, din insulele Canare. Şi chiar aş continua dacă nu mi-ar sta gândul la următorul episod din Dr. House 😀 Concluzia primelor două luni de trai în Tenerife: este cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat.
NOI VA FELICITAM INCA O DATA, VA DORIM LA MAI MULTE LUNI SI LA MULTI ANI!!! VA MULTUMIM IN FIECARE ZI PT. CURAJUL SI PERSEVERENTA CU CARE NE AJUTATI ZI DE ZI ,CLIPA DE CLIPA, SA NU RENUNTAM LA VISUL NOSTRU INDIFERENT DE OBSTACOLELE PE CARE LE INTIMPINAM.
PENTRU NOI SUNTETI EROII, SI VETI RAMANE PIONIERII VISELOR IMPLINITE SI CUCERITORII UNEI VIETI IN PARADIS! NU STIM DACA SIMTITI , DAR IN FIECARE DIMINEATA, TRIMITEM CATRE VOI CEL PUTIN UN GAND BUN, IAR DACA LIPSITI DE PE BLOG O ZI NE INGRIJORATI. IAR TU JE NU-TI MAI FACE GRIJI CA NU E NICI UN POST PREA LUNG , CEL PUTIN NOI” RESPIRAM” FIECARE CUVANT ! VA PUPAM SI SUNTEM MAI APROAPE DE VOI CU INCA O ZI!
Vă mulţumim pentru felicitări şi pentru cuvintele teribil de frumoase pe care le spuneţi! 🙂
Felicitari! v-ati miscat destul de rapid si ma bucur ca ati devenit „de-ai casei” cum se zice :)este bine ca ai explicat cateva dintre adevaratele motive ale emigrarii (cam aceleasi pe care le are oricine cand ia decizia asta); foarte multi inca isi imagineaza ca din tara pleaca cei care nu reusesc sa se realizeze acolo, si stim foarte bine ca nu e adevarat 🙂
si noi implinim luma asta 5 ani de cand suntem aici si cu siguranta voi povesti pe blog cum o sa sarbatorim! va pup si multa bafta in continuare!
Cinci ani de Canada deja? Mulţi înainte şi fericiţi şi da, neapărat să povesteşti pe blog.
Mai baieti, nu va imbatati cu apa rece. Voi nu ati emigrat nicaieri. A emigra, presupune un proces lung si complex de relocare (definitiv).
Voi n-aveti nici contract de munca si sunteti cu o treapta peste viata de boschetar.
M-am prins, mata intri pe aici doar ca să spui că strugurii sunt acrii. Eu, sincer, te compătimesc, pe tine şi pe cei ca tine, oameni care nu pot trăi dacă altora le merge bine. Imaginează-ţi că atâta ură ce este în tine şi câtă se strânge în continuare te duce pe o cale total greşită.
Mintiti cam mult! Si va mintiti si pe voi!!! Nu e chiar asa cum ziceti….Gresesc? Nu mai provocati lumea sa vanda frigideru’, mobila, catelu si sa vina in Tenerife, ca acolo sunt alti caini cu covrigi in coada! Ar fi frumos din partea voastra sa prezentati adevarul mai putin cosmetizat.
Dacă tot ne faci mincinoşi, şi da, ăsta este un atac, pune la liniuţă lucrurile care nu sunt adevărate. Că tu, de acolo, din Bucureşti, fără să fi venit în Tenerife, ştii cum este viaţa de aici, nu?
*noi nu provocăm pe nimeni, ăsta este un blog şi trebuie tratat ca atare
A, si nu va atac!!! Vreau doar sa fiti corecti!
Salve!Trimite-mi te rog adresa ta de email sa putem discuta mai multe.Fiti fericiti si nu dati atentie tuturor pesimistilor care inca nu s-au tratat de plictiseala.
Tineti-o tot asa.Astept mai multe detalii!Pupici.
Cristina, găseşti adresa de email sus, în meniu, la „Cum dai de noi”
Până atunci, ca să nu pui aceleaşi întrebări care deja-şi găsesc răspunsul pe blog, mergi la butonul de căutare (e în colţul din dreapta sus, scrie „cotrobăie după crabi”) şi dă serch după „joburi”, „rezidenţă”, „locuinţă”, „chirii”, „maşini” sau orice te mai interesează. Dacă e ceva ce nu găseşti în articolele aflate pe blog, trimite-mi un mail.
Mulţumim!
Mă bucur pentru voi şi vă vizitez din când în când blogul cu mare plăcere, ca şi cum aş fura câte-o zi de vacanţă.
Să vă meargă din plin!
Mulţumim, V.!
Pentru asta, adică pentru „zi furată de vacanţă”, trebuie să începem să facem inventarul locurilor de vizitat şi atracţiilor turistice din Tenerife (care multe nu se află în listele operatorilor de turism).
Ma bucur sincer pentru voi! Bravo!
Buna,
eu va urmaresc zilnic cu placere si mi se pare aiurea sa vad ca sunt oameni care zic ca mintiti si ca sunteti „vai de voi” dar care, totusi, se pare ca nu se pot abtine sa intre zilnic pe blogul vostru pt a vedea ce-ati mai facut. Se pare ca n-au inteles ca fiecare isi traieste viata asa cum vrea, iar faptul ca voi n-aveti un job sigur, cu „carte de munca” nu va afecteaza ci chiar asta va doriti! Eu va citesc cu placere si vreau si eu sa ma mut ( de vreo doi ani!)impreuna cu sotul si cu fetitele in Tenerife, definitiv. Dar pe noi nu ne avantajeaza o situatie similara cu cea in care va aflati voi, pt ca noi avem copiii si trebuie sa avem ceva banuti cand venim acolo (altele sunt cheltuielile)si noi trebuie sa cautam ceva stabil de munca din cauza copiilor. The point is: niciodata nu mi s-a parut ca ati zis ca e raiul pe pamant acolo si sa dam fuga! Ati povestit si bune si rele si munca grea si, cel putin noi asa am inteles, ca e raiul pe pamant pt voi.(Situatiile noastre fiind diferite noi am luate tot ceea ce ati scris, ca atare) Chiar daca noi nu putem sa ne vindem casa, frigiderul si televizorul si mai trebuie sa asteptam, va multumim mult pt informatii si tot ceea ce ne impartasiti din experienta voastra. Cine vrea sa bage la cap, o sa fie scutit de multe neplaceri (prin care voi ati trecut deja)cand o sa faca pasul!
O zi cat mai frumoasa in continuare!
marea majoritate suntem educati sa avem sigure case,job-uri ,rate,uitam ca totul e relativ si nimic sigur! voi chiar va traiti clipa,de fapt viata! bravo voua! dc am gandi uniformizat,ar fi f plictisitor!bravo voua!
repede trece timpul 🙂 la cat mai multi ani traiti in zone care sa va faca placere – ca e Tenerife sau altundeva, asta conteaza prea putin 🙂 cum merge cu limba bastinasa?
Claudia, cu limba stăm bine. În sensul că putem purta o conversaţie uşoară(cu greşeli, pe alocuri) şi putem să ne facem înţeleşi unor spanioli care nu ştiu altceva decât spaniola. Bine, Seb mai amestecă cuvinte italiene cu spaniole, el ştie ceva italiană.
Eu, pentru că lucrez cu turişti şi intru în contact şi cu mulţi spanioli, mă descurc mai bine decât Seb. Chiar am primit complimente de la nişte doamne din Andalucia care au cumpărat costume de baie de la mine că vorbesc foarte bine spaniola după doar o lună şi jumătate pe insulă (episodul s-a petrecut acum vreo 2 săptămâni).
Servus
Sunteti niste copii frumosi si va doresc sa nu va schimbati niciodata, nu spun asta pentru nimeni altcineva decat pentru voi. La multe clipe frumoase!
Doamne au trecut doua luni! Am senzatia ca sunteti acolo de jumatate de an. Da chiar ca v-ati miscat repede si bine! Ma bucur ca ati ajuns pana acolo si va traiti visul cu ochii. Pastreaza-ti optimismul! – cum zice o reclama la pufuletii romanesti. 🙂
imi face mare placere sa te vad atat de optimista
Si uite cum au trecut deja 2 luni, nu-mi vine sa cred !
Felicitari pentru ca faceti in asa fel incat totul sa functioneze la voi in ograda.
Si in fine… si parerea mea la toate comentariile care pun la indoiala chestiutele scrise de voi: acesta este un blog, blogul vostru personal, deci scrieti asa cum va simtiti voi. Nu reflecta un studiu stiintific, o masuratoare pe un esantion de oameni, etc, etc :))) cine pricepe….bine, cine nu…asta e 🙂
In orice caz voi sunteti de mare ajutor celor care ar vrea sa va urmeze in Tenerife. Le oferiti multe informatii utile. Restul depinde de puterea fiecaruia de adaptare !
un weekend frumos si insorit va doresc
Cât de lucidă şi cerebrală eşti tu, măi Valentina. 😀
Şi noi ne-am gândit la faza asta (bine, nu un studiu ştiinţific, dar ceva în genul)… unii oameni ne tratează de parcă acesta ar fi un sait guvernamental de promovare a vieţii în Tenerife, sait plătit din bani publici. Ori noi nu avem niciun interes să prezentăm o realitate deformată (pentru că nu avem procent din fiecare viitoare imigrare) şi nici nu trebuie să dăm socoteală oamenilor care nu se pot adapta aici că de ce noi ne simţim bine pe insulă. Plus că nu trebuie să le dăm socoteală şi punct, că doar nu ne sunt şefi sau finanţatori.
si mie mi se pare cam trasa de par,prezentati viata voastra ca pe o vacanta,dar de muncit cand mai munciti?sau cei de pe acolo va tin in palme caci nu au mai avut romani prin zona?
Ati ales momentul perfect pentru a pleca din Romania, aici este dezastru! Succes!
voi fi si eu acolo in 10 zile!Cei ce nu au fost vreodata in una din cele siete Islas Canarias nu au cum sa stie cum e acolo…paradis e putin spus!Bafta in continuare si… olvidais de Rumania!
În ce parte a insulei mergi, Cătălin? Eşti deja rezident aici?