Tenerife – AMR 5 zile. Ceva decepţii. Nimic grav.


Cum spuneam în posturile anterioare, cea mai frecventă întrebare care ni se pune, mie şi lui Seb, când spunem că ne mutăm în Tenerife este „aveţi pe cineva acolo?“. Înţeleg că aşa ar fi mai firească mutarea noastră, mai la sigur. Că mergi la cineva acolo, ai o canapea pe care să dormi, ai un acoperiş deasupra capului şi o coajă de pepene. Apoi ai susţinerea unei persoane „de acolo“ care ţi-e într-un anumit grad apropiată. Şi cum „ai pe cineva acolo“, de-al locului, e normal ca startul să fie mai rapid, mai bun, mai sigur.

Dar ce s-ar întâmpla dacă de-a lungul timpului oamenii ar fi migrat doar bazându-se pe o certitudine? Dacă ar fi emigrat doar să aibă pe cineva acolo. Atunci n-ar mai fi plecat nimeni (şi nu s-ar mai fi descopetrit nici americile, printre altele 😀 ). Că mereu trebuie să fie cineva primul, care pleacă la ceva nesigur, care se duce pe alte pământuri fără să aibă la cine merge, fără să aibă habar cum va trăi acolo, care deschide un drum pentru ai lui sau care nu face nimic altceva decât să-şi deschidă singur drumul. Nu suntem primii şi vor mai fi mulţi alţii după noi care vor emigra pe neve. Nu-i un lucru ieşit din comun. Asta nu ne face speciali. Nici mai puternici în caracter decât alţii. Suntem doar nişte oameni care vor o schimbare. Nişte oameni care gândesc pozitiv, care sunt optimişti, care au încredere în ei, care vor să reuşească şi nu doar să încerce.

Un amic mi-a zis zilele trecute că avem la cine să ne ducem în Tenerife. Că e cineva pe insulă, român de-al nostru, care chiar dacă nu ne este foarte apropiat, este cineva de-al nostru acolo. Care ne poate ajuta. A făcut referire la motociclistul surfer, Dan-calu, cel despre care am scris pe la începutul lui februarie. Dar nu-i aşa. Niciun moment nu m-am gândit să mă bazez pe el. Nu că nu mi-ar fi plăcut să am o mână de ajutor, o pilă la un restaurant sau alte nebunii pentru găsirea unui loc de muncă mai rapid. Ci pentru că n-am vrut să apelez la el, nefiind un apropiat. Şi nici că m-am înşelat. Ştiţi care a fost răspunsul lui când a aflat că eu şi Seb vrem să imigrăm în Tenerife? „Aşa, şi care-i treaba?“. Niciun „bă, bine v-aţi gândit“, sau „bienvenidos“, sau „mă bucur pentru voi, o să vă placă aici“, sau „e fain în Tenerife, să vă fie de bine mutarea“, sau „vă urez multă baftă“ sau, sau, sau.

Milioane şi trilioane de chestii ne putea spune ca să salute decizia unor oameni care gândesc ca el, care renunţă la un job sigur şi bun (din punctul de vedere al multor oameni) pentru o altă viaţă. Dar el a ales să-şi arăte ostilitatea. Răutatea. Şi invidia tipic românească. Bă, Dane, omule, insula Tenerife e mare. Are peste 2.000 de kilometri pătraţi. Zeci şi sute de kilometri de plajă. Milioane de valuri. Nu crezi că e loc pentru toţi? De ce ai impresia că vin acolo să-ţi fur ciorba din farfurie sau valu’ de sub tălpi? De ce? Postatny ne-a sunat imediat în ziua în care am postat pe blog despre plecarea în Tenerife ca să ne felicite. Printre altele mi-a zis o chestie la care eu m-am zburlit niţel. „Feriţi-vă de români pe acolo“, ne-a sfătuit fotografu’. Nu că eu aş fi avut vreo intenţie să mă lipesc de confraţi, dar deh, e ideea că oriunde ajungi şi vezi un românaş, îţi vine să-l iei în braţe şi să ţi-l faci frate. Dar mare dreptate are. Românii sunt printre cei mai invidioşi oameni din lumea largă. Să le fie lor bine şi dacă le mai este şi altora, atunci şi-au găsit motiv de pizmă. Dacă alorlalţi le e rău, le mai dau un picior în cap, ca să-i bage şi mai rău în mocirlă. Nu zic că-s toţi la fel, că voi, cei de aici care ne-aţi arătat susţinerea voastră şi alţi oameni buni pe care îi cunoaştem ne dovediţi bunătatea. Dar mulţi tot îs. Posibil să mă înşel, nu zic nu. Să dea Domnul să mă înşel, că în nicio privinţă n-aş vrea să mă înşel mai mult.

,

0 răspunsuri la “Tenerife – AMR 5 zile. Ceva decepţii. Nimic grav.”

  1. Hmm…neplacut sa simti ostilitate din partea romanilor…si chiar din partea alora care pot fi incadrati in categoria amici/cunoscuti. Dar nu iti face griji..nu s foarte multi pe acolo, iar asta s-ar putea sa fie un avantaj. Eu am fost deja de vreo 2 ori in Tenerife si am avut un sentiment placut din acest punct de vedere: oamenii nu si verifica instinctiv portofelul cand aud vorbindu se romaneste, asa cum se intampla pe continent…Ba chiar sunt prietenosi. Deci zambeste:)

  2. Cine-i mah Dan calu’ asta? E ardelean? Intreb pentru ca imi strica teoria in cazul in care e ardelean. Teoria mea este ca ardelenii de regula nu prea emigreaza, l-i draga casa. Ok daca mai pleaca ei prin Germania sa faca burgeri, o fac cu gandul ca se intorc in 6-12 luni. Problema este cu oltenii si moldovenii care emigreaza pentru un trai mai bun(se stie ca nivelul de trai in sud repectiv in NE Romaniei este mult mai scazut decat in V si in centru). Emigrantii romani din Moldova sau Oltenia sunt tare rai. Pe cat de ospitalieri sunt in tara pe atat de invidiosi si invrajbiti sunt afara si zicea bine fotografu’ sa va feritz’…dar avand in vedere ca si tu esti putin olteanca tare mi-e teama ca o sa reactionezi la fel cand te suna cineva din tara sa te anunte ca vrea sa emigreze in insula…dar se poate sa fi si exceptia pentru ca asa cum spuneai tu „nu toti sunt la fel”

  3. Doar pot sa confirm ce a zis bogdan: oamenii sunt foarte amabili.

    P.S. In general ma feresc sa generalizez: „Românii sunt printre cei mai invidioşi oameni din lumea largă”. La fel putem spune: „spaniolii sunt cei mai lenesi”, „francezii sunt cei mai gurmanzi”, „nemtii sunt cei mai reci”. Sunt convins ca fiecare a intalnit oamenii care nu se incadreaza intr-o topologie.
    De fapt chiar asta faci si tu: iesi din generalizare (nu mergi la cineva acolo).

    Cu drag!

  4. va urez mult noroc si sa aveti parte numai de bine! sper sa ne scrii. poate ajungem si noi intr-o minivacanta,pt ca ne place caldura…
    multi pupici! ramai o draguta!
    p.s.marius spune ca mai stie doi caracaleni care sunt juranlisti…nu mai comentez

  5. Lasa ca nu vad eu sa te doboare pe tine cateva cuvinte spuse cu invidie. Ba mai mult, pe tine te fac mai puternica si sigura de reusita. Numai voi doi contati, nu ce spune unul, altul sau eu.
    Singurul lucru de care imi pare putin rau, este ca mai sunt doar cinci zile pana plecati. Imi va fi dor de blogul tau. Sper sa faci rost rapid de internet, de unde sa ne scrii tot ce ai mai facut. Cred ca va deveni primul blog, un jurnal adevarat despre cei care au curaj sa isi urmeze visul, departe de Romania.

  6. ideea asta cu fereste-te de romani e adevarata si nu prea. Pe unde am calatorit am intalnit oameni si oameni, albi sau negri, romani, englezi, bulgari, mexicani sau brazilieni. Depinde de tine. Un pic de cumpatare nu strica indiferent ca e vorba de romani sau de altii. Am intalnit si eu romani de 2 lei, dar sunt si americani si italieni de talia lor cu galeata. Asa ca…In plus, exista si oameni de calitate. Romani, chiar. Acum suntem peste tot.

  7. si apropo la ce a scris cisnadianul turmentat…snt moldovean si in ultimii 5 ani mi i am petrecut la Sibiu…faza aia cu moldovenii si oltenii, nu ca ma deranjeaza, dar e o generalizare poate la fel de gresita, ca aia ca toti romanii fura si trebuie sa ti verifici portofelul cand sunt in preajma, vorba lui bogdan…nu vreau sa isc o disputa interminabila versus ardeleni, pentru ca, asa cum zicea jeanine, avem loc cu totii, moldoveni, ardeleni si olteni atat pe plajele din tenerifele cat in orasul ala al tau fara apa potabila, numit Cisnadie. Sanatate!!!

  8. @bogdan: da, e foarte neplăcut să simţi ostilitatea cuiva, în special dacă e o persoană care gândeşte liber, care iese din tipare, care nu e cu să moară capra vecinului… Iar dan-calu nu-i un om la care să te duci să ceri bani (pentru că nu este scopul lui să aibă bani), locuieşte într-un van, deci clar nu ne-am fi dus să ne cazeze până găsim o chirie mai potrivită, cel mult i-am fi cerut poveşti de acolo şi sfaturi…

    @cisnădianu: şi eu generalizez, dar păstrez portiţe. Ştiu că dacă e regula ca o categorie de oameni să fie într-un anumit fel, clar există şi excepţii, mai multe sau mai puţine. Ce zici tu că în sud şi în est este sărăcie e foarte fals, înseamnă că n-ai mai fost demult pe acolo şi te ghidezi după poveşti şi basme. Apoi, că-mi spui că probabil aşa o să ajung şi eu, asta e o răutate gratuită. De ce să mă afecteze că oameni, prieteni, concetăţeni, foşti colegi, blogări sau alţi balauri vor să imigreze în insule? Cum am mai zis, nu-i loc pentru toată lumea? Să vină şi eu îi ajut cu tot ce pot.

    @pepi: nu fac asta să ies din generalizare, cum îi spui tu. De fapt, nu FACEM asta (că suntem doi). Mergem acolo chiar dacă nu avem pe nimeni pentru că acolo ne dorim acu’ să trăim. Sora lui Seb trăieşte în Toscana, regiune pe care o adorăm. Când o să vrem să trăim în Toscana, o să ne mutăm în Toscana, şi atunci o să avem pe cineva acolo.

    @fustangiul: mulţumesc!

    @maria: vă aşteptăm cu braţele deschise. O să vă scriu, o să vă trimit poze şi bezele de pe malul Atlanticului, o să vă ademenesc spre Tenerife. Marius ştie multe. Ascultă-l! 😀

  9. @sinsdesign: cuvintele tale sunt mereu dătătoare de putere, îţi mulţumesc. Indiferent ce facem acolo, eu vreau să mă ţin de plan, adică să scriu zilnic pe blog. Nu de alta, dar ca să păstrez experienţele proaspete. Noi nu vrem să schimbăm lumea şi oamenii, dar sperăm să le dăm altora curajul, cum spui tu, de a-şi urma visurile, de a pune mai puţin preţ pe proprietăţi şi acte de proprietate (casă, maşină, pământ, terenuri, iazuri şi nebunii). Nu sunt o ipocrită care zice că bunurile mobile şi imobile nu sunt bune doar pentru că eu nu le am. Dar chiar cred că n-are niciun rost să tragi toată viaţa ca un rob ca să strângi bani să ai o casă, să cumperi maşini şi să le schimbi la câţiva ani, să achiţi nişte rate 30 de ani la un apartament, să te lupţi prin tribunale cu verii şi toate rudele pentru moşteniri de familie. Viaţa este mai mult decât atât. Nu zic că nu trebuie să munceşti şi nu trebuie să strângi bani pentru un scop, dar e nebunie să te înrobeşti pentru diverse şi să uiţi să trăieşti. Banul, dacă nu-ţi aduce linişte şi viaţă frumoasă, nu e bun. Noi nu vrem să fim sclavii banilor. Oricum, cum toată lumea ştie dar cum mulţi deja au uitat, cele mai bune chestii în viaţă sunt GRATUITE.

    @bogdanD: acum suntem peste tot! Foarte inspirată expresia, dar mai corect era suntem de mult peste tot! 😀

  10. lol tare de tot…scris :)) hai ca postu asta nu l vazusem. sa ti fie rusinica(pentru ca ai gandit) ca am stat cu tine 2 ore sa ti repar ambreiaju la fieratania ruseasca si nu te cunosteam.