În urmă cu două zile, pe plaja Fitenia. Suflă vântul de câteva zile, cu unele pauze, așa că și ieri, la fel. Pe la orele prânzului s-a pornit mai bine iar oceanul s-a zburlit, cam ca pisicile pe care le fugărește Maloun.

Drept pentru care, la mal, valurile au aus în câteva zeci de minute o mulțime de meduze ”cu velă”, cum le zicem noi. Numele lor este Carabela portuguesa și au un plutitor în formă de velă, dar umflată ca o beșică de porc (și eu am trăit copilărie dintr-aia tradițională românească, cu tăiat porcul de Crăciun și umflat vezica porcului cu niște boabe de porumb înăuntru, dacă bine îmi amintesc, pusă apoi la uscat într-un cui și gata jucăria – halal jucărie).

Și cum meduza asta are ”velă”, e în voia sorții când bate vântul. Ieri erau câteva zeci de meduze mici și mijlocii eșuate pe mica plajă Fitenia (Las Americas). Pe Yago îl încântă mereu când e vânt să le caute printre pietre și pe nisip, iar ieri a fost în extaz să vadă atât de multe. I-am explicat de ce e trist pentru meduze, i-am spus că încă nu au murit și nu poate să le spargă (asta îl atrăgea pe el să facă, să le înțepe cu un băț cum a mai făcut altă dată cu unele moarte și uscate, rămase după refluxul oceanului) și că dacă vântul se oprește și mareea încă urcă, ele pot ajunge din nou în ocean.

Și cum stătea el pe fața plajei, printre meduze, vine un val mai mare și cară cu el un șomoldoc de meduze la o laltă drept peste picioarele lui Yago. În primele secunde, nimic. Apoi, durere, plâns, disperare.

Căci da, meduza asta cu velă are tentaculele veninoase, așa vânează ea mâncarea, urzicând peștii și alte vietăți marine. Iar de data asta, cu ultimele ”suflări” de viață, l-au urzicat pe Yago.

N-a apucat să se înroșească că i-am pus repede lapte, ăsta a fost primul lucru care mi-a venit în cap. M-am muls puțin în mână și am turnat picăturile de lapte pe un picioruș și apoi pe celălalt. În vreo juma de minut suspinele lui Yago au încetat. Apoi au apărut bășicuțe, la fel ca cele provocate de urzică. Și cum tocmai mâncasem banane, am zis să încercăm teoria cu coaja de banană. N-o știați? Cică merge la înțepături de insecte, zgârieturi, iritații de tot felul. Am frecat delicat partea interioară a cojii pe pielea urzicată și ce să vezi? Într-un minut deja nu mai era nicio bășică iar după 10 minute dispăruse și roșeața. Și cum lui Yago i-a revenit voia bună cam la 5 minute de la eveniment, am zis că succesul a fost total.

Laptele matern, a cărui compoziție nedescoperită în totalitate de știință, are efecte calmante pentru tot felul de iritații și înțepături de insecte, știam teoria, am mai pus-o în practică cu diverse zgârieturi de pisică sau înțepături de țânțari, acum a mers și cu meduze – și am înțeles că este la fel de bun și la înțepăturile de albine. Cu meduza asta nu e de glumit, când am venit pe insulă, a fost cam primul lucru pe care ni l-a spus Dan: feriți-vă de meduza albastră. Ca și cum ne-ar fi vorbit de rechini 😀 Pe el l-au ”curentat” de multe ori în timp ce făcea surf și durerea l-a ținut câteva ore.

Am văzut și pe net cum arată oameni atinși de tentaculele urzicătoare, nu-i o priveliște frumoasă. Yago a scăpat ieftin, ori pentru că n-a fost urzicat prea rău, ori pentru că am pus remediul imediat. Oricum ar fi, sunt convinsă că iritația, neplăcerea și durerea l-ar fi ținut mai mult timp dăcă nu-i puneam lapte matern sau coajă de banană. Plus că s-a calmat destul de repede și datorită țâței, că s-a tras spre sân în timp ce eu îl doftoriceam în brațe. Dacă nu știați, laptele matern conține și endorfine, lucru care reduce la rându-i durerea.

Meduza asta, sau falsa meduză cum i se mai zice, are un venin puternic care anesteziază până la paralizie totală peștii prinși în tentaculele ei. Veninul este destul de periculos și dureros și pentru oameni, putând provoca paralizia membrelor. Meduzele pe care le-am văzut noi erau de maxim 15 cm, dar exemplarele adulte ajung la peste 50 de cm la plutitor și 50 de metri la tentacule!!!

Așadar, dacă sunteți în vacanță sau altfel pe vreun mal de Atlantic (deși meduza asta este răspândită în toate oceanele cu ape calde, în zonele subtropicale și tropicale) și bate vântul, atenție la meduze. Ele atunci apar la mal, după vreo furtună care le-a adus din larg, și neapărat pe vânt. Să aveți o banană la voi (sau mai multe, niciodată nu sunt prea multe banane). Că dacă alăptați, și mai simplu. Pe net văd că recomandările sunt să nu se spele pielea afectată cu apă dulce, doar cu apă sărată și să fie aplicate comprese reci. Dacă nu dispare durerea în câteva minute, mergeți la salvamari (veninul de meduze poate provoca și convulsii sau alte treburi serioase). La Yago, efectul laptelui aplicat pe pielea înțepată de meduză și masat ușor a fost instantaneu.

 

Foto făcute cu pocketul. Ultima însă e luată de aici.