Pam pam! Terasă pe corso. Nu-nu, poza nu-i din vara trecută, e chiar de azi la prânz, în frumosul sibiu. Uite cum în plin februarie, la trei zile după un ger năprasnic, domnii-şi dau mânecile jos şi scot terasele-n drum. Nici nu-i de mirare, la 12 grade de-ale lui celsius. Pe lângă datele din propărtizu’ pozografiei, mărturie a timpului în care e făcută poza stă chiar doamna din partea dreaptă. Cu trei rânduri de pulovăre, un zăbun şi-o şubă, clar e februarie. Pfuai, ce logică infailibilă am. 😀

Şi acu’ ce credeţi, că aici e stână fără câini? Păi nu se poate aşa ceva. Restaurantul a şi fost amendat de comunitari pentru că n-avea autorizaţie de ocupare a domeniului public. Ce să faci, ca românu. Partea naşpa care credeţi că este? Ghiciţi. Chiar nu ghiciţi? Restaurantul şi-a luat amendă din cauza mea, de la poza mea. Că voioasă nevoie mare că terasele cele de vacanţă vestitoare apar pe corso, am ajuns în redacţie şi pfuai ce am văzut io. Popescu pune mâna pe telefon şi sună la mirela, purtătoarea de cuvânt de la primărie. Auzi fă, voi dădurăţi vreun aviz pentru ăştia cu terasa? Nu mă, nu dădurăm. Deci n-au voie să scoată terasa? Nu, le dăm amendă.

Trecând de faptul că mă simt ca un om mic care a stricat o lucrare mare (NOT), nu-i deloc rău să mai vezi o terasă, două pe centru. Mai rupe monotonia şi aduce a vară. Că dacă tot şezi pe băncuţă să priveşti trecătoru’, să contempli rândunica şi raza de soare, de ce n-ai avea şi-o masă-n faţă cu o bere pe ea? De ce să n-ai?