Cu durere, am dat bicicleta. 150 de euro la bugetul pentru Tenerife


Draga de ea s-a dat. Am trimis-o la Reşiţa, lui Alex, după licitaţia pe okazii. Am curăţat-o în faţa blocului lui Rambo, acolo unde a stat priponită în scara blocului pe timpul iernii. Cu doi litri de apă dintr-o sticlă de apă plată dorna, un bureţel de vase cam tocit de la atâtea biberoane a lui Teodor spălate şi nişte detergent luat degeaba că n-a fost nevoie, am dovedit-o. Aaaa, am uitat să amintesc de sulul de hârtie igienică cu care am şters-o de apă şi-am lustruit-o. După ce-am dus-o la rocărul de la Sport Virus care mi-a luat nici mai mult nici mai puţin de 5 lei pentru rezolvarea penelor, reglaj la frâne, furcă şi schimbător, am plecat la fan curier. Mai c-am vrut să n-o mai dau. Că a şi zis Seb „N-o mai da, ne descurcăm cu banii în Tenerife şi fără să vinzi bicicleta“. Da’ de ce să n-o dau dacă oricum n-o s-o mai folosesc? Ca să strângă praful şi pânzele de păienjenii într-o scară de bloc, legată de o balustradă ruginită şi urâtă? Neh…

La biroul ălora de la fan curier a trebuit s-o înfăşor în folie alimentară, că cică ei nu plătesc vreo eventuală defecţiune produsă pe parcursul transportului. Şi cum nu aveam cum s-o împachetez altfel, normal că folia alimentară a fost rezolvarea cea mai rezonabilă. Arăta bicicleta la sfârşitul operaţiunii de înfăşurare precum o mumie egipteană. I-am făcut poze, dar cu telefonul, că pe domnul canon nu-l aveam după mine. Ar fi fost amuzant să vedeţi şi voi cum arăta înfăşurată. Eu mă uitam la ea şi nu mă puteam opri din râs.

Azi a ajuns în Reşiţa şi purceii de la fan l-au sunat pe Alex să vină după ea la sediu, că n-are loc în maşinile de oraş. Iar problema n-a fost mare că s-a dus până la capul oraşului după ea (mă gândesc că Reşiţa asta nu e prea mare), ci că s-a întors de la capu’ oraşului pe lângă ea. Că era aşa de înfăşurată în straturi de folie puse de nebună că doar acasă şi cu multă răbdare a putut s-o dezvelească. Acu’, închipuiţi-vă şi voi un om tânăr, cu scaun la cap, să traverseze un oraş întreg mergând pe lângă o mumie de bicicletă. 😀 Spicuiri importante din discuţia pe mess cu Alex:

A trebuit sa merg pe jos cu ea…ca era prea invelita in folia aia si nu o puteam da jos. Da in rest SUPER bicicleta  deci ms mult. VB SERIOS )) ma uitam la ea si nu stiam ce dracu sa-i fac. si mi-au luat 72 de lei nesimtitii. Am avut noroc ca aveam si bani de abonament de tramvai la mine.  A meritat, oricum.

Gagica de la fan din Sibiu mi-a zis că transportul costă 64 de lei, adică dus bicicletă de aproximativ 15 kilograme şi întors plic cu banii luaţi pe ea. Ce drăcii au făcut pe drum de a ajuns transportul cu 8 lei mai scump? Sun la sediu. Explicaţie: tipa care mi-a preluat „coletul“ a uitat să adauge la total şi valoarea declarată, adică un procent din preţul vânzării. Care e de 7,ceva lei. Mie 1% din 610 lei îmi dă 6,1 lei şi nu 7,ceva lei. Dar merita să fac scandal pentru un leu? Şi-a cerut scuze, mii de scuze, a zis că era agitată ieri, că au fost multe comenzi şi volum mare de treabă. Şi pur şi simplu a uitat. A fost prea drăguţă ca să n-o iert. 🙂 Până la urmă Alex, cumpărătorul, a plătit trasportul. Alex, man, să te dai cu spor cu bicla, să fii sănătos şi să nu bagi multe apgreiduri în ea. Bicla e bună să de ducă nu să-ţi sugă banii din buzunare. Hai noroc!


0 răspunsuri la “Cu durere, am dat bicicleta. 150 de euro la bugetul pentru Tenerife”

  1. deci mor de ras cand iti citesc articolele!!Acum am ajuns cu ea de afara.Vreau sa spun ca merge AȚĂ.N-am cuvine:)Atat ca schimbatoarele imi erau putin neobisnuite(si era sa pic pe strada ca ma pus pe mn dracu sa umblu la ele sa vad ce”poate”:)).Aaa si mai e ceva,In drum spre pretenu asta meu de se stie cu țoaclele,am dat nas in nas cu un pitbul:| ma rog era mai degraba gura(lui)-picior(evident al meu )…Dar am scapat nevatamat:)).Ms din nou ptr Ea.O sa o duca bn!!!{asta dupa ce ma obisnuiesc cu schimbatoarele:)) }

  2. Ciao, intamplator am dat de blogul tau, am ajuns sa-l citesc zilnic de cand l-am descoperit, si sincer asa imi lumineaza ziua, cel putin ultimele post-uri. Vreau sa va urez multa bafta in „aventura” voastra (daca o pot numi asa). Va felicit pentru curajul si ambitia voastra, ce n-as da sa fiu si eu ca voi….pot sa-ti spun, ca acum 3 ani am fost 3 luni in Spania la sora-mea, nu stiam boaba de spaniola, imi scria biletele ca sa ma descurc sa-mi iau paine, a fost greu dar dupa 2 saptamani ziceai ca vb limba lor de-o viata. Sunt convinsa ca va veti descurca. Multa multa multa bafta si astept cu nerabdare sa ne povestesti cum e acolo…iar daca imi permiti un sfat, feriti-va de romani, is ai dracului de rai, parca au uitat din ce tara au plecat. Succes!

  3. eu totusi astept poze cu mumia, sunt foarte curios cum arata, am si eu experienta cu niste obiecte trimise impachetate ciudat:D sunt curios daca m-ai intrecut:D

  4. @alex: nici n-ai idee cât de mult mă bucur că-ţi place! S-o stăpâneşti sănătos şi voios! Iar cu schimbătoarele să te obişnuieşti cât mai repede. Aţă!
    @andreea: mulţumesc tare mult! Te aşteptăm în vacanţă în Canare!
    @bogdan: bicicleta nu reprezintă tot avutul meu. Mai am o motocicletă! 😀
    @nicolle: mulţumesc pentru felicitări şi pentru că urmăreşti cu drag aventura nhoastră în tenerife. Mulţumesc şi pentru încurajările legate de limbă!
    @furios: poze cu mumia… hmmm, nu mai am cablul de date dar încerc să le descarc prin blutut 😀