Ninsoarea asta parcă vrea să mă trimită în Tenerife fără păreri de rău că părăsesc Sibiul. Că la ce frig e afară, la ce urât e pe străzi, la ce gri e totul în jur, clar n-o să-mi lipsească zilele de aici, adică ultimele săptămâni şi luni care au fost… de iarnă. Nu sunt meteo-dependentă, dar parcă acum simt mai acut că nu am niciun chef să fac nimic când afară este aşa de mohorât. Bine, nici în zilele trecute când n-a fost chiar aşa de urâtă şi rea vremea nu am sărit în sus de încântare că scriu un articol pentru ziar, mai vizitez o cunoştinţă să-mi iau la revedere sau că trec pe acasă pe la Rambo. De fapt, nu-i vremea de vină. Sau nu-i numai vremea. Că apropiindu-se plecarea în Tenerife, răbdarea mea tinde către cota zero. Iar irascibilitatea creşte, mă enervez din orice şi cât ai zice Tenerife, sau nu, că Tenerife are patru silabe, cât ai zice val.

Una peste alta, mai sunt trei zile şi noi n-am făcut bagajele de plecare. Toată lumea mă întreabă cum stau cu împachetatul şi e uimită tare când le zic că nici nu m-am apucat. O doamnă doctor de la DSP, tare drăguţă, mi-a zis că nici n-am nevoie de altceva în bagaj decât de o pereche de bichini. Să trăiască, închin pentru asta! Numai că noi n-avem de făcut doar bagajele de emigrare, bagaje pentru o altă viaţă, o viaţă la tropice, o viaţă la soare. Noi avem de făcut toate bagajele. Adică de împachetat toată casa. Pentru că evacuăm apartamentul în care am stat în ultimele aproape zece luni şi trebuie să scoatem tot. Am stat şi am cumpănit, nu avea niciun rost să ţinem apartamentul din Sibiu şi să plătim chiria dacă noi suntem în Tenerife. Singurul argument pentru a păstra apartamentul era că toate lucrurile noastre au unde să stea, pe loc, nemişcate. Era comod, dar şi costisitor. Aşa că le scoatem pe toate, haine, cratiţe, tigăi, cărţi, televizor, frigider, maşină de spălat, bla-bla-bla. Le depozităm pe la prieteni, în saci de rafie şi cutii de carton. Aşa că avem de făcut trei bagaje. Lucruri pentru Tenerife. Lucruri bune ce merg în pivniţe la cunoştinţe şi prin poduri, la păstrat. Şi lucruri de lăsat lângă ghenă, chestii care nu ne mai sunt de folos, pulovere şi paltoane vechi.

Urmează un uichend de foc în care suntem de serviciu în redacţie, că tot în preaviz estem, şi în care trebuie să băgam, ridicăm, cărăm, depozităm o viaţă. Viaţa noastră de aici, viaţa din Sibiu. Pentru mine nu e greu, că în 2008 mi-am făcut bagaj viaţa din Bucureşti şi am „imigrat“ la Sibiu. Dar pentru Seb presimt că e mai dureros să-şi aşeze în cutii într-un pod prăfuit toată viaţa.

Am găsit pe net aceste două poze cu plaje din Tenerife. În maxim cinci zile, pe blog se vor lăfăi pozele mele personale cu plajele tenerifeze.

Join the Conversation

No comments

  1. Eu nu voi avea acces la internet pana duminica seara. Speri sa nu pleci fara sa ne luam la revedere. Ma gandesc din ce in ce mai des la tine si am emotii pentru voi doi. Sper din tot sufletul sa aveti parte numai de noroc si oameni buni. Va imbratisez cu drag. Un sfarsit de saptmana fara prea mult efort fizic va doresc 🙂

  2. Spor la treabă, că o să aveţi ceva de lucru, cunosc şi eu din proprie experienţă ce înseamnă să te muţi dintr-o parte în alta! Şi o să v ţin pumnii pentru când ajungeţi acolo! Când vouă vă va fi mai bine, şi nouă o să ne fie un pic mai bine!

  3. @corina: o, tu nici visezi cât de nerăbdători suntem să ajungem acolo. Aşa că înţeleg şi nerăbdarea ta. Doamne, dă să fie bine (cu valuri bune, joburi decente şi net din plin)
    @sinsdesign: draga mea, voi nu veţi simţi plecarea ca pe o plecare şi o despărţire, pentru că netul ne va uni în continuare. Îţi mulţumim pentru gândurile bune (este foarte emoţionant comentariul tău), pentru sprijinul moral şi pentru tot.
    @sorin: mulţumim, omule, avem nevoie de mare spor, în postul de azi am arătat la ce muncă silnică suntem supuşi de această frumoasă plecare. 🙂

Leave a comment

Lasă un răspuns