Mă uit prin pozele făcute pe insulă şi nu găsesc niciuna cu poliţişti. Poate pentru că-s prea fioroşi şi mi-e teamă să îndrept obiectivul spre ei. Dar de ce îmi trebuie o poză cu poliţist canariot? Păi pentru c-am avut primul contact cu forţele de ordine.

Era aseară… adică aseară faţă de momentul în care scriu. Deci marţi seară, pe la ora 21, pe aleea de lângă plaja din Las Americas. Cum stăteam cu Seb la o poveste, rezemaţi de o băncuţă, apare un nene de la Policia Local, pe motor. Mergea aşa uşor, într-a doua, la ralanti, şi-şi benocla înaintaşii când în stânga, când în dreapta. Trece de noi şi se opreşte la vreo opt-zece metri. Mă fixează cu privirea şi zice ceva ce clar că nu înţeleg, în spaniolă. Dă uşor înapoi, ca un rac, folosindu-se de picioare, la vreo patru metri de mine opreşte motorul, pune pe cric mobreta, descalecă şi vine foarte hotărât spre mine. În tot acest timp nici n-a clipit, ca să nu-i scape privirii lui de vultur vreo mişcare suspectă a suspectei de mine. Mă întreabă ceva ce trag concluzia că are legătură cu mâinile mele, că face din cap cu agresivitate spre mâini. Aveam un pliant pe  care nu putusem să-l refuz unui PR de la restaurantul olandez din colţ. Pliantul nu mai avea formă de pliant, îl făcusem sul stil cornet şi aducea a un mare şi lung joint. Îl desfac şi i-l întind. Vorbeşte la fel de dur ceva ce aduce a „otra mana”. Deschid şi cealaltă mână şi i-o întind cu nevinovăţie, să vază omul bine că-s curată. Oarecum nemulţumit că nu i s-au adeverit presupunerile, se mai uită o dată cu reticenţă la faţa mea, se întoarce, urcă pe motor, porneşte şi pleacă. Fără „o seară plăcută, domnişoară!”, fără „mă scuzaţi că v-am deranjat”, fără „aveţi grijă, umblă oameni răi pe străzi”.

Deci omul în mine văzuse el un periculos dealer de droguri… Ha ha, ce tare. Oricum, total pe lângă subiect, din ce-am înţeles, pentru posesie şi consum n-au ce să-ţi facă. Se schimbă treaba dacă te prind cu pacheţele gata pregătite pentru vânzare. Asta ca completare, pentru cei interesaţi 😀

În urma episodului cu poliţistul prea zelos (în fapt, voia să-şi facă şi el treaba, să mai completeze nişte procese verbale, poate să-i iasă şi un caş, ceva) am rămas cu o singură impresie: poliţistul canariot este cioban rău de tot. E agresiv şi sare-n lanţ ca un pit bull nemâncat de cinci zile. Şi, din ce am auzit pe aici, chiar aşa este. Cum e poliţistul ce s-a luat de mine, aşa sunt toţi. Bădărani şi lipsiţi de politeţe.

Join the Conversation

2 Comments

  1. Pai cum pot sa-si dea seama daca vinzi droguri sau le ai pentru consum propriu? Ca doar nu pui pretul pe pachet si-l vinzi in magazin…
    Oricum, dubioasa intamplare 😉

  2. Păi dacă eşti doar consumator şi te prind, n-ai la tine altceva decât un pliculeţ cu iarbă şi foiţe şi filtre. Dacă vinzi, ai joinuri multe gata făcute sau mai multe punguţe. Oricum, cei care vând pe aici nu ies cu marfa după ei. O au pe undeva pe aproape, în vreun apartament. Acolo poliţia nu poate să intre decât cu mandat, iar pentru găinarii ăştia care vând şi ei câteva gramke pe zi, mai mare deranjul.

Leave a comment

Lasă un răspuns