Mâncăciosu, eroul meu personal


Îl ştiţi pe mâncăcios? Ăl de n-are reţineri în a mânca virmi, broaşte şi omizi suculente, toate vii? Ori carne de stârv, caca de urs sau alte proteine şi minerale? Păi normal că-l ştiţi, doar sunteţi posesori de cablu cu discavări. Fost soldat în trupele speciale ale armatei britanice, bear grylls se dă mare în fiecare seară cât de bine poate trăi el în zone extreme şi predă tehnici esenţiale de supravieţuire. Ei bine, mâncăciosu e eroul meu. Nu bruce willis, nu tobey maguire, nu robert pattison. Nu frate, mâncăciosu’ îi bate pe toţi. Trebuie să fii sărit rău de pe fix să faci ce face el, să fii masochist să umbli cu haine ude la -17 grade celsius, să fii dement să-ţi doreşti arşiţa deşertului şi un cadavru de cămilă adăpost în faţa unei furtuni de nisip. Toate în locul unei vieţi fără griji. În locul unei vacanţe lungi într-o staţiune prietenoasă. Tocmai d-aia îmi place nebunul. Că-şi trăieşte viaţa cu pasiune şi nu-şi arată frica. Că i-o fi şi lui frică de multe, da’ trece peste fără să clipească. Puteţi zice că-şi riscă totul aiurea-n tramvai. Da’ ce, o viaţă arată mai interesantă dacă calci doar pe lucruri sigure?

În altă ordine de idei, trecând de gându’ primar care îţi vine-n cap când îl vezi, cum că „eu n-am de ce s-ajung în situaţia lui; din fericire, nu voi fi nevoit să supravieţuiesc pe gheţarii din islanda sau în jungla din belize“, nu rezişti tentaţiei de a te pune-n bocancii lui. „Dar daca-aş fi acolo, singur-cuc doar ce ce am pe mine?“ Păi ce să faci… Ai fi prost să fi plecat într-un asemenea loc, chiar dacă n-ai visat că te vei rătăci în pustietate, şi să nu ştii noţiuni elementare despre fauna, flora, clima şi pericolele locului. Da, mâncăciosu’ are dreptate, omul e mult mai puternic decât se consideră iar în momente dificile ajunge să facă lucruri de care nu s-a crezut în stare. Chiar mi-ar plăcea să se realizeze un rialiti şou (nu ca suvaivăr) cu oameni normali în condiţii la limita existenţei, exact prin locurile în care merge englezoiu. Asta ar sparge tot în tv. Zic.


0 răspunsuri la “Mâncăciosu, eroul meu personal”

  1. Daca as fi in locul lui as sta acasa. Nu as rezista nici o zi acolo :)) Mie mi-e frica de paianjenii aia de talie medie 😀 si mi se face rau daca dau de un miros de carne stricata sau mai stiu eu ce. Cand incepe sa muste dintr-un peste viu eu deja sunt pe alt canal …

  2. Omu’ chiar e sarit de pe fix uneori, iar unele chestii chiar sunt duse la extrem, e chiar scarbos. Insa asta chiar ar supravietui si pe Luna. 😀 Cred ca e eroul meu …

  3. Acu, io nu zic ca omu n-are niste calitati relativ deosebite si potrivit meseriei pe care o face. Da cu chibrite la purtator, brisca si butelca de apa nu ii chiar survaivalu pe care el il promoveaza. Apropo, ca tot e pregatit pentru orice situatiune, vazushi episodul in care a scormonit ca ultimul retardel cuibul de albine fara sa il afume de a filmat doua episoade cu fata cat butoiul?

  4. Hehe, nici nu stiti de ce sunteti in stare pana cand nu va veti afla in situatii extreme. Intr-adevar individul e tare. Asta clar nu o sa moara acasa in pat si nici nu trebuie sa-si mai faca griji cu pensia, ca oricum nu cred s-o mai apuce. Dar pe Brylu tot trebuie sa=l corectez. Nu are omu’ chibrituri, are amnar si cutit. O fi vreun cutit de supravietuire. Dar sunt sigur ca omul face foc si fara ele. Cu butelcuta de apa nu comentez ca si eu car sticla de apa dupa mine cand merg undeva. In episodul ala nu prea a iesit cu afumatul albinelor si era s-o pateasca rau. Oricum is curios, in padure mai gasesti una alta, dar oare s-o descurca in Ferentari? Pe mine ma distreaza cu prezinta el delicatesele, afirmand despre o lighioaie cat de comestibile e, apoi se stramba de parca ar fi muscat-o de fund. Nu pot uita episodul ala cand era foarte multumit si fericit de meniu, a mancat nu stiu ce dracovenie si l-a luat diareea de se tinea saracu de crengile tufisului sa nu decoleze. Foarte comestibila dihania aia, trebuie sa vad reluarea sa stiu ce evit. In rest, toata stima pentru el, dar trebuie sa va marturisesc ca mi-e mult mai mila si-l simpatizez mai tare pe operatorul de film. Saracu’, pe unde-l taraste asta.

  5. super tare serialul, ma uit de cate ori am timp, si cateodata si in fuga, cam 25 de fram-uri pe minut:D episodul in care a fost in Romania l-am vazut de doua ori. e tv show, cateodata pun la indoiala singuratatea lui, imi vine greu sa cred ca nu mananca bine si doarme confortabil iar apoi taie la montaj, intr-un episod chiar era ancorat cu o coarda iar in cadrul urmator aceasta disparuse.Oricum nu neg cunostiintele lui despre supravietuire, curajul sau usurinta cu care mananca tot ce e nutritiv.Cateodata o mai da pe sf cu unele scene dar in rest e si eroul meu