Băh, sunt eu căzută de pe altă planetă de mi se pare că părul ce iese comod din nas e mai îngrozitor chiar şi decât mizeria de sub unghii sau urdorile alb-gălbui? Că în ultimul timp tot mai mulţi bărbaţi par să considere acest aspect al… aspectului lor, un lucru sexy. Ca şi cum ar adăuga o notă de lejeritate în ţinuta lor masculină şi un aer de caoboi rebel al vremurilor noastre. Ori se pare că eu am fost plecată în perioada asta când cineva acolo sus, unde se stabilesc trendurile şi moda, a decretat că părul din nas ce emigrează cu tupeu în formă de şuvoi e un „mast hev/mast du“… că nu ştiu nimic. Aşa cum cineva spune „în acest sezon se poartă sprâncenele groase“ şi toate faşionistele răspund „să trăiţi“ şi-şi lasă pădurile să crească, la fel o fi şi cu părul din nas. Doamne, sper să nu. Că asta ar mai lipsi, să văd peste tot păr ieşind din nasuri. La bancă merg să plătesc rata şi să nu pot să mă concentrez că funcţionarul are livezi în nas. Să mă întâlnesc cu un prieten pe stradă, să dea să mă pupe pe obraji şi să nu reuşească decât să mă zgârie cu crengile din nas. Cumpăr o pâine şi vânzătorul să-şi mângâie afectuos podoaba ce curge din nas peste buza superioară în timp ce aşteaptă să scot banii. Brrrr…
Cum, din fericire, nu este o modă, rămâne doar o singură explicaţie. Neglijenţa. Şi nu-i doar neglijenţa bărbatului, că unii nici nu se uită în oglindă, săracii. Ci, în special a muierii. E impardonabil să-ţi laşi bărbatu’ să iasă din casă cu liane curgându-i din nas. Presupun că nici cu pantofii nefăcuţi, cămaşa necălcată sau haina ruptă nu-ţi place să-l vezi. Iar dacă tu ca femeia bărbatului tău zici că n-ai observat că părul a crescut, înseamnă că nu-l iubeşti. Că dacă l-ai iubi, l-ai sorbi din priviri şi-ai cunoaşte la orice oră din zi şi din noapte fiecare părticică din corpul lui. Că nu cred io că e vorba doar de mine, că-s o ciudată căreia îi place să-şi penseze omu-n nas.