Nu, nu despre mine e vorba în rândurile de mai sus, din fericire nu fumez şi nici nu trec prin chinurile unui fumător care încearcă să renunţe la nocivul obicei (a, da, şi clar nu lucrez într-o Companie). Este un paragraf extras dintr-una din cărţile mele de plajă, „O perfectă zi perfectă”, Martin Page. Nu o să fac o recenzie, pentru că trebuie multe lucruri pe care eu nu le posed ca să faci recenzie – bună – de carte (plus că niciodată nu mi-a plăcut partea aia cu comentariile în şcoală, mi se părea că ucideau orice fărâmă de plăcere din lectura unei cărţi).
Am postat gândurile eroului lui Page pentru că mi s-au părut foarte ilustrative pentru societatea actuală mult prea corporatistă şi pentru lumea multinaţionalelor unde totul este dorit uniform. Sunt geniale cugetările. De fapt, toată opera (mică încă) scriitorului francez e genială, debordează în ironii aduse sistemului, face de râs dorinţele omului modern şi satirizează viaţa contemporană. Îmi place aproape la fel de mult ca Aldous Huxley.