Am cautat cu ardoare in ultimele doua luni un parfum de vara pe care sa-l pot folosi in timpul zilei, la munca. Ma rog, nu numai la munca, dar am cautat un parfum, acest parfum, in mod special pentru munca. Si nu pentru nasul si starea mea de spirit, cat mai ales pentru oamenii cu care intru in contact. Ca daca ar fi fost vorba doar de mine, as fi putut folosi fara jena si cu cea mai mare placere un parfum oriental picant, gen care ma incanta cel mai mult, sau un floral aldehidic greu si ametitor… N-am nicio problema in a ma parfuma cu Opium intr-o zi de vara, daca de Opium am chef. Nu ma sufoca si nici dureri de cap nu-mi da.
Dar cum pe plaja, prezentand costume de baie, intru mereu in contact cu foarte multi oameni, m-am gandit sa nu-i asfixiez cu note puternice de tuberoza, iasomie, scortisoara ori tamaie. Ca e caldura mare si aerul e de multe ori asa de fierbinte si n-ar trebui ca eu sa-l fac si mai irespirabil. Si ar fi mai bine sa eman ceva racoros si fresh in jurul meu.
Numai ca aici e marea problema. Mereu (ok, nu toata viata mea, ca in liceu eram foarte impresionata de ultracunoscutul Light Blue sau de Cool Water si minunata lui sticluta… dar e mult de atunci si gusturile mele au evoluat) am evitat parfumurile proaspete, verzi, citrice sau marine. Si asa am petrecut multe veri cu parfumuri de iarna. Fireste, cu cea mai mare placere. Se intelege, asadar, de ce mi-a luat ceva timp, multe parfumerii vizitate si mult mai multe parfumuri testate ca sa gasesc un parfum declarat oficial de vara care sa fie, totodata, in ton cu gusturile mele.
Adevarul e ca mi-era teama ca o sa sfarsesc folosind la munca Vent Vert (care e un parfum genial, dar in care nu ma regasesc)… se asternuse pe mine un soi de resemnare. Si apoi… Apoi l-am gasit (desi potrivit ar fi sa spun ca l-am regasit) si-s asa de fericita ca-mi place cum n-am crezut c-o sa-mi placa un parfum de vara. Este Eau des Merveilles, parfumul pe care l-am ocolit tot timpul de cand l-am testat prima data in 2007. In acel an traiam inca in Bucuresti si intr-una din vizitele mele la Sephora am zabovit la raftul Hermes. Cu o pulverizare de Eau de Merveilles pe o mana si cu una de 24 Faubourg pe cealalta, am trait toata ziua fericirea unei noi descoperiri parfumate. Dar nu era vorba de Eau de Merveilles (atunci am facut o mica pasiune pentru 24 Faubourg, pasiune care n-a rezistat prea mult in timp, in realitate nu e un parfum prea… unic). Nu mi-a spus nimic EdM in 2007 si mi s-a parut firesc… cu multe parfumuri n-am legat nicio relatie de dragoste. Slava domnului, ce-ar mai insemna sa-ti placa toate? N-ai avea nicio identitate… olfactiva.
Numai ca acum inteleg ca m-am inselat in acest caz. Am evitat trei ani o adevarata opera de arta care acum-mi pare facuta special pentru mine. Ma rog, pentru femei ca mine. Este un parfum la fel de seducator ca un oriental picant si surprinzator de proaspat exact ca limonada rece facuta de Seb ce m-asteapta in frigider dupa fiecare zi de munca. In plus, este destul de persistent pentru ceea ce este el, un parfum de vara. Il port zilnic deja de cateva zile si ma mai izbeste din cand in cand, cum merg eu in pas de catwalk pe plaja, o pala de parfum si ma uimeste cat de minunat miroase. Este considerat oriental lemnos dar mie-mi miroase mai degrabă a lemnos chypre. Oricum, nu ma leg de detalii de compozitie, ca nasul meu nu e in asa masura, stie doar ca EdM este total altfel decat orice alt parfum. Iesit din tipare si unic.
L-am cumparat la inceputul saptamanii dintr-o mica parfumerie din Las Americas pe care-am descoperit-o acum cateva luni (e diferita de parfumeriile mari, reci si impersonale peste care am dat in Tenerife, e de familie, intima si are multe parfumuri rare – nu, nu ma refer la Hermes – trebuie sa-i dedic un post separat) si mi-a adus un plus de voie buna in zilele mele tropicale. Iar pretul e unul mai mult decat corect: am platit pentru flaconul de 30 ml doar 27 de euro. Sunt fericita.
*credit foto: Hermes