Pentru cei care-şi fac griji şi pentru cei care nu-şi fac. Dar mai ales pentru toţi cei care s-ar simţi mai bine să ne ştie crizaţi şi plini de gânduri negre ori regrete. Dragilor, nu suntem stresaţi. Şi dormim bine noaptea. Chiar dacă facem şi zece kilometri de mers pe jos ca să explorăm împrejurimile şi să mai lăsăm un CV. Şi Dumnezeu ştie că pe aici sunt multe dealuri şi delureţe, deci multe motive pentru crampe musculare. Stresul, că am trăit în stres, l-am lăsat ăn România.

Sau, să vă zic în alt mod. Suntem la fel de stresaţi cum este floarea cea roşie de hibiscus de la urechea mea. Atât de mare e tensiunea pe noi că nu ne-am împlinit aici. Că nu am dat din primele zece zile de când am ajuns pe Tenerifa de jobul cu cea mai mare perspectivă de viitor, jobul care să asigure maşină de serviciu şi, eventual, un salariu de 100.000 de euroi pe an. Vai, mare-mare tensiunea.