Anul trecut era încă în mare ceaţă subiectul cu magazinele de vise şi cei mai mulţi neavizaţi chiar credeau gogoşile pe care le dădeau comercianţii de plante etnobotanice când ziceau „sunt produse de relaxare, de aromoterapie“. Atunci patronii de astfel de afaceri cu ierburi şi săruri minerale n-aveau nicio problemă în a apărea în presă cu declaraţii oficiale, de multe ori mincinoase „afacerea merge bine, plantele de relaxare sunt bune, n-au efecte secundare“. Într-un singur punct nu minţeau, afacerea cu ganja chiar merge foarte bine. Acu’, când a aflat toată societatea că, în fapt, sunt droguri în toată regula (chiar dacă mulţi spun că sunt uşoare, se ştie că duc la dependenţă, duc la drogori şi mai rele şi chiar la deces) şi ăi de la minister se screm să le scoată în afara legii, niciun comerciant nu mai vorbeşte deschis despre magazinul pe care-l are.

Eu ştiu de vreo nouă magazine de droguri în sibiu dar pot fi şi mai multe. În fiecare lună mai apare un nou afiş verde ori cu bob marley pe câte un chioşc. Se vede că nu-i sperie iminenţa scoaterii în afara legii a comercializării plantelor etnobotanice. Şi anul trecut se zicea că în octombrie apare legea. Acum se spune că în martie. Şi după ce trece şi martie se va amâna pentru alt octombrie. Şi aşa la infinit, probabil. În tot acest timp în care noi toţi, unii mai puţin decât alţii, aşteptăm o lege clară care să incrimineze ierbuţa şi prafurile de tras pe nas ce se vând ca „săruri“, sibiul şi toată ţara o să se umple de uid şopuri şi spitalele de narcomani.

Săptămâna aceasta i-am vânat. Nu i-am hărţuit. I-am sunat şi le-am pus întrebări de bun simţ. Niciunul n-a vrut să vorbească. La telefon sau altfel. Pentru că ştiu că oricât de legală este vânzarea ganjei şi a „sărurilor“ pulse, prin ţară oamenii mor din cauza drogurilor uşoare pe care le dau ei pentru relaxare. Apoi m-am dat posibil client. M-am dus cu Seb şi i-am cerut să ne recomande. Ăştia au şcoală, nu glumă. Cum toţi clienţii lor ştiu exact ce vor şi nimeni nu vine aşa, ca prostu’, fără să ştie ce vrea şi ce-i trebuie. Normal că s-a ginit omu’ că nu-i a bună şi nu ne-a scos din răspunsuri evazive. Şi ganja asta cum e, cum se foloseşte? Fiecare cum vrea. Se fumează, nu? Fiecare face ce vrea cu ea. Da’ gold spirit ăsta ce e? Săruri. Şi cum se iau sărurile ăstea? În funcţie de fiecare.       Poftim răspunsuri.

Omu’ avea la vânzare, lângă plicurile de ganja, şi cornete din hârtie de orez cu filtru cu tot. Gata direct pentru un joint, să nu mai stea omu să-şi răsucească foiţa, doar să bage ierbuţa şi să fumeze. Deci, dacă nu se fumează, ce caută cornetele acolo?

Da’ cui sunt destinate? Curcilor? Pisicilor? Să iau nişte ganja pentru deizi, să se mai relaxeze şi el puţin că e stresat rău când miaună după conserva lui?

Studiului etnobotanic!? Colecţionarilor!? Uuuuă, ipocriţilor!!! Nenorociţilor!!! Amărâţilor!!! Unde eşti tu ţepeş, doamne?

Aşa arată majoritatea dughenelor de droguri. Unele mici, unele şi mai mici. Io, personal, aş băga buldozerul în ele, ca băsescu la începutul anilor 2000 în chioşcurile din bucureşti.