Avem bugetul de 1.590 de euro pentru imigrarea în Tenerife. Nu ştim cum va fi acolo, cât de repede vom găsi ceva de muncă şi habar n-avem ce autonomie ne dau aceşti 1.590 de euroi. Când a auzit cu ce bani vrem noi să ne punem pe picioare pe insulă, Paul a izbucnit în râs. „Jani, mie banii ăştia îmi ajung într-un uichend în Ibiza. Şi voi vreţi să trăiţi minim două luni din ei?!?“

No, ce să zic, noi nu suntem aşa cheltuitori ca Paul. Cu toate acestea, nu ne-ar mai strica câţiva bănuţi. Aşa că vindem şi frigiderul şi maşina de spălat. Frigul e născut de vreun an şi câteva luni, are mai bine de jumătate de an de garanţie, merge ţais, e Arctic, consumă puţin, îngheaţă bine, arată impecabil.

A costat aproape 350 de euro când a fost cumpărat, îl vindem cu 200. Are bonus un prosop cu Florenţa, un desfăcător de bere cu magnet şi o poză cu mine în costum de baie, întinsă pe plajă la Neptun :). Dacă vă hotărâţi să luaţi frigiderul (ce are şi congelator, uitai să vă spui, pe patru sertare), cratiţa din dreapta e tot bonus. Nu e cine ştie ce, dar fierbe pastele fără să le lipească. De vânzare nu e borcanul de castraveţi muraţi de sus (aş face moarte de om pentru murături) şi nici cutia de bere Ciucaş, nu de alta dar e goală. 😀

Dincolo de glume, frigiderul este de vânzare. Nu contează că noi o să fim plecaţi, cumnatu-meu se ocupă de tot ce trebuie. Numai să fiţi voi hotărâţi să achiziţionaţi bunătate de chestie.