A mai rămas o singură zi până la plecarea în insulele Canare


Pe o astfel de vreme am transportat noi ieri bagajele pentru depozitat. Frig de-ţi îngheţa vârful bocancului şi obrăjorii, ninsoare cu nemiluita de nici în toiul iernii n-a văzut Sibiul, derdeluş pe asfalt şi o maşină îngheţată de scârţâia din toţi rărunchii. Cutiile au fost mai grele decât mă aşteptam şi bine că a venit cumnatu-meu, Giani, că altfel rămâneam înţepeniţi de mijloc şi ar fi fost nevoie de cel mai iscusit masor ca să ne pună pe picioare.

Dincolo de urâtul zilei de ieri, a fost şi o parte bună. Că Sibiul arată mult mai intim şi mai frumos învelit în zăpadă iar străduţele din centrul istoric sunt de un pitoresc incredibil când ninge. Ce are a face că e aproape mijlocul lui martie şi zăpada nu-şi mai are farmecul iar peste două zile noi o să admirăm Atlanticul lungiţi pe o plajă însorită din Tenerife?

Ştiu că o să-mi lipsească Sibiul, este oraşul meu preferat din ro. Tocmai de aia m-am mutat aici din Bucureşti, pentru că simţeam liniştea şi calmul sibian ca pe nişte lucruri palpabile. Desigur, sunt zgomote, nelinişte, claxoane, murdărie şi la Sibiu, dar oraşul este atât de corect încât îţi oferă foarte multe locuri unde poţi fugi de acestea, unde te poţi ascunde de haos şi barbarie. Da, clar, o să-mi fie foarte dor de Sibiu şi o să revin mereu cu drag aici.

Seb cărând bagaje.

Giani cărând bagaje. Eu nu apar în poze, că nu m-am spetit. Glumesc, a muncit şi Jeaninoasa…

Cărate trei etaje de clădire săsească, lucrurile noastre îndesate în sacoşe, cutii şi saci ne-au scos peri albi. Seb a preconizat că doar strănepoţii noştri le vor mai coborî din pod.

Dacă mai este nevoie să reamintesc celor care doar acum au intrat pe blogul meu, toate aceste pregătiri sunt făcute pentru că plecăm din Sibiu, plecăm din ţară. Nu în vacanţă. Emigrăm. Imigrăm în insulele Canare, în Tenerife. Sunt pe blog aproape 20 de posturi despre plecarea noastră, despre cum ne-am hotărât, despre ce vom face acolo şi cum vom trăi. Toate, lucruri incerte. Dar n-are a face. Cu Dumnezeu înainte.


0 răspunsuri la “A mai rămas o singură zi până la plecarea în insulele Canare”

  1. de cand ti-am gasit blogul gugaluind „emigrare in tenerife”, sunt alaturi de voi ca si cand ne-am cunoaste de o viata, poate pentru ca visul meu drag este sa ajung sa traiesc in tenerife. va tin pumnii si sper sa reusiti sa va impliniti visele!

  2. Furiosule, să ne vedem cu bine! Poate ajungi pe la tropice, cine ştie 🙂

    Băgă, mulţumesc şi mulţumim tare mult. Veşti ori de câte ori putem.

    Dana dragă, în pod. Mulţumim de găzduire, sacoşele şi cutiile au promis să fie cuminţi. 😀

    Lavinia, visurile sunt pentru a fi împlinite. În realitate, poate viaţa în Tenerife nu este chiar de vis, aşa cum ne închipuim noi că este la tropice. Şi nu-i mai bine să-ţi împlineşti dorinţele ca să poţi merge mai departe, spre alte orizonturi? Viaţa e doar una. Îţi mulţumim pentru urări şi pentru gândurile tale bune!