Multe ar mai fi fost de spus în ultimele două luni, iar dacă mi le voi aminti şi îmi va veni pofta de scris, lucru cam rar la mine, le voi spune. Câteva trebuie însă să le punctez, ca să fac un nod între ani:).

Crăciuniţa mea
Am avut parte de cele mai neobişnuite sărbători, datorate soarelul molatec de iarnă subtropicală care m-a ţinut doar cu bermudele pe mine iarna asta. Nu am prea trăit sărbătorile de sfârşit de an, decât prin prisma cadourilor. Je a avut grijă să simt şi că am împlinit încă un an, dar şi că e Crăciun şi vine Moşul.
Cum brad nici nu ne-am pus problema să facem, cadourile le-am primit de la minunata şi cea mai sexy Crăciuniţă bronzată, adică Je. O parte doar, că surpriza mare de la Crăciuniţă am găsit-o sub pernă, sub forma mai multor hârtii albastre şi portocalii. M-a impresionat enorm acest cadou la care nu mă aşteptam şi care mi-a adus mai aproape visul şi planul de a începe să fac fotografie de surf din apă, de lângă subiecţi şi nu de pe ţărm.
Iar măgarul de mine, am fost atât de ocupat în ajun de Crăciun, că am găsit prăvălia Moşului închisă, când am pornit spre casă după o zi plină la surf. Je a părut că nu se supără, dar în sinea ei nu i-a căzut prea bine. Sper însă să mă revanşez cu altă ocazie. Cam asta era de punctat cu sărbătorile.

La muncă

Sunt noutăţi şi pe frontul de la şcoala de surf, unde războiul a fost pierdut, pentru că licitaţia despre care vorbeam l-a clasat pe Domingo pe locul trei. Foarte interesante licitaţiile aici la canarioţi. Le-a luat două luni ca să deschidă trei plicuri. La final, cu o zi înainte de anul nou, au declarat câştigătorul, cu menţiunea că nu le e clar cum vrea să facă el banii pentru concesiune şi vor detalii suplimentare, sau câştigă cel de pe locul doi. Până la urmă nu s-a schimbat nimic pentru că licitaţia e contestată iar până când se vor mişca lucrurile…aoleu ce de poze am să mai fac eu:). Între timp am rămas singurul român pe baricade la şcoala de surf, pentru că Dan, proful de surf, a decis să întoarcă foaia şi a demisionat în plină glorie pentru alte planuri personale. Acum apele sunt în reaşezare, dar lucrurile promit.

Pisica Mufi

Hazardul şi Internetul au adus-o la noi pe final de an pe zbenguicioasa Mufi, o pisică de caracter care promite multe de mică.  E ca un pluş care creşte pe zi ce trece, producând pe lângă nenumăraţi cârnăciori în litieră, (responsabilitatea mea) şi o mulţime de surprize plăcute. Mufi este un ghem de blană care miaună pe o sumedenie de voci, după cum o impune capriciul ei de moment. Un mieunat este însă disctinct, puternic şi prelung, fiind eliberat întotdeauna în preajma frigiderului, un fel de magic box unde nu se termină niciodată bucăţelele de carne, din savuroasele pliculeţe.

Mufi îşi cunoaşte bine îndatoririle de pisică. Se joacă cu tot şi peste tot, nu se vaită fără rost, toarce mult, bine şi aşezată pe cine trebuie, iar noaptea doarme invariabil singură, în camera de oaspeţi, strecurată ea ştie cum sub cuvertura de pe pat. Iar dimineaţa nu este deloc obraznică, salutând trezirea stăpânilor cu mieunături discrete, doar după ce aude soneria telefonului lui Je. Drăguţ, nu?