Mi-am propus să mă îmbăt, pardon, să sărbătorim în ziua în care-l voi vedea pe señor Twingo înmatriculat si cu plăcuțe de Tenerife. Ușor de zis, greu de făcut când canarioții din nordul insulei parcă și-au făcut parcă un scop în a mă înpiedica să beau peste măsură.

Demult vroiam să postez despre experiența înmatriculării unei mașini în Tenerife, dar elanul a dispărut după ce m-am împotmolit la obținerea fișei tehnice spaniole. Între timp m-am împăcat cu situația, m-am detașat de ea și sunt optimist că în cele din urmă vom avea și noi plăcuțe spaniole.

Așa m-am apucat ieri de scris și am scris, am scris și iar am scris, până ce mi-am dat seama că mă lungesc prea mult și nimeni nu va citi toată povestea, că doar nici eu nu citesc “plăcintele” altora. Am vorbit cu Je, redactorul șef al blogului, și i-am propus să facem un foileton din înmatricularea mașinii, pentru că sunt multe întâmplări pe parcurs, care merită pomenite. Așa că, de azi începe o serie cu nu știu câte episoade, în care vor apărea canarioți, unguri și români. Sper ca până o încheiem, să înmatriculăm și mașina. Pentru cei interesați, documentele și parcursul se vor găsi la un moment dat pe Forum.

Episodul 1: “De obicei un drum fără obstacole nu duce nicăieri”

Ne-am adus „gândacul”, (excelent pentru noi ca să ne mișcăm pe insulă), de la începutul lui martie, iar despre călătorie a povestit Je. Ceea ce trebuia însă să fie o chestie de maxim 30 de zile, cât zice legea pe aici că ai voie să circuli până să inmatriculezi o mașină pe care vrei să o folosești pe insulă, s-a transformat într-o istorie cu final imprevizibil.

Nu știu de ce am ignorat molcomul stil canariot „mañana”, care cel mai bine se traduce cu „lasă pe mâine ce poți face azi”, sau „e și mâine o zi”. Mi-am propus să mă mișc rapid și să avem mașina înmatriculată în Tenerife exact în termenul legal, care termen am aflat între timp că un e atât de strict, odată ce ai început procesul de înmatriculare. Am avut și un mic imbold, când la prima tură spre Atlantic, via Los Cristianos și Playa de Las Americas m-a oprit un polițist local, genul macho cu ochelari impenetrabili, care mi-a luat actele la purecat și după ce n-a găsit nimic, m-a povățuit să nu pierd vremea și să inmatriculez  rapid mașina. În loc de adio, m-a întrebat dacă am fost arestat în Spania :), că deh, sunt român. I-am răspuns satisfăcător cred: „Încă nu!”

Și așa a început a doua zi procesul de inmatriculare a unei mașini ca rezident în Tenerife. Când ne-am făcut noi calculele să aducem mașina aici, am fost incurajați de o prevedere legală, care spune că dacă ai mai puțin de un an de rezidență în Tenerife, nu plătești taxe vamale pentru bunurile tale, pe care ți le aduci să le folosești pe insulă. Nu ai voie însă să vinzi o mașină adusă așa pe insulă, decât după un an.

Condițiile le îndeplineam, adică Twingo era pe numele meu de multă vreme, adică peste un an. Trebuia doar să ne mișcăm rapid, pentru că împlineam anul de rezidență. Ca totul să fie în regulă, mi-am făcut și „empadronamiento”, adică m-am înscris cu domiciliul pe raza primăriei din Arona, mult mai flexibilă decât cea din Adeje, unde mi-au scos doi peri albi cucoanele cu actele.

Totul a mers șnur până la un punct, adică am ajuns pe insula cu mașina, am făcut o declarație vamală, care ne-a costat 80 de euro și m-am programat la inspectia tehnică. De ITP-ul spaniol, pe numele lui ITV, nu am trecut însă nici acum, după două luni…

Înmatriculare mașină în Tenerife, episodul do.

Despre dacă să cumpărăm mașină în Tenerife sau să o aducem de pe continent am scris aici.