Durerea ziarului din gunoi


Suntem o ţară de toată jena care n-a reuşit până acum să pună pe picioare un sistem de colectare selectivă a deşeurilor şi de reciclare cumsecade. Nu îi susţin pe cei care aruncă ziare şi reviste la coş, dar îi înţeleg. Şi eu fac la fel. Pentru că nu există altceva decât remat (care, ca în fiecare oraş, este la mama naiba, la margine oraşului). Ia să fie ghene pentru reciclare peste tot prin oraş, peste tot prin ţară. Nu ca-n Italia unde şi pe-un drum statal, în mijlocul pustietăţii şi al dealurilor, sunt containere de reciclare selectivă. Deci nu ca acolo, că m-am resemnat că noi nu putem fi ca ei, de ce să pretindem imposibilul. Dar dacă ar fi măcar în oraşe, am fi şi noi mai aproape cu un pas de normalitate.

Zilele trecute a venit o tanti de vreo 60 de ani la redacţia Adevărul de Seară. Supărată foc că de ce nu facem cutii speciale în care oamenii să arunce ziarele după ce le-au citit. Trecem de faptul frustrant că îi dai unui om un ziar gratuit şi, în loc să-ţi mulţumească, te-njură că nu-l reciclezi în locul lui. Dar oameni buni, îi înţeleg perfect supărarea. Este un om care suferă când aruncă un ziar la coşul de gunoi. Şi-l aruncă nu pentru că nu respectă munca oamenilor care l-au făcut, ci pentru că l-a citit, nu mai are ce face cu el şi nu-l poate păstra acasă că n-are rost, n-are loc, n-are de ce. Şi-l bagă cu indignare în coşul de gunoi.

,

0 răspunsuri la “Durerea ziarului din gunoi”

  1. până să ne cucerească sacii menajeri puneam ziarele la fundu’ găleţii de gunoi, acum am trecut la stadiul în care punem ziarul în sacul de gunoi. singurul aspect bun din treaba asta e că încă se mai citesc ziare; partea mai puţin bună e că unele nu merită să fie citite, dar sunt citite, iar cele care merită citite depăşesc nivelul intelectual al maselor, deci nu prea mai sunt citite.
    până la urmă ajung tot la gunoi, doar că unele devin gunoaie, iar celelalte se nasc gunoaie.
    părerea mea…

  2. Cred că durerea, totuşi, este şi pentru copacii care mor pentru a da naştere acestor ziare, mai bune sau mai puţin bune!

  3. @Sorin: Păi tocmai despre asta e vorba. Un ziar ce merge la gunoi nu va ajunge niciodată hârtie pentru un alt ziar. Va ajunge doar la groapă unde o substanţă chimică arde totul. Reciclarea este cheia.

  4. Eu mă încăpăţînez să reciclez hîrtia. Am acasă cutii de carton în care strîng de la ziare, reviste şi publicaţii diverse pînă la cutiile medicamentelor sau ale diverselor produse. Le duceam la Remat, acolo n-au mai primit multă vreme, am găsit o alternativă, în sediul Libertatea este un centru primire hîrtie. Încă n-am testat varianta asta, aştept să se mai strîngă! Oricum, se uită ăştia cu oareşce milă la mine cum vin cu maşina plină de hîrtii şi hîrtiuţe şi plec cu 3 lei dar, măcar conştiinţa mea e împăcată!

  5. Bună treabă, Orin.
    Aşa o să fac şi eu… numa’ că o să înfiinţez un spaţiu în casă pentru strângerea maculaturii, o să iau taxă vecinilor care vor să recicleze şi aşa-mi fac afacere cu ziare-gunoaie. 😀