Ăsta e momentul meu preferat în sibiu. Dimineaţa, pe la ora 9 fără, când soarele se întinde languros pe clădirile centrului istoric şi cerul este de un albastru de vis. Totul pare aşa de viu, exact cum tot ce vezi când mergi în vacanţă ţi se pare plin de viaţă. Acu’ chiar nu contează anotimpul, că dimineaţa din sibiu este mirifică oricând. Un moment perfect, care durează câteva zeci de minute.
Scuzaţi simetria din prima poză, aşa s-a nimerit. Ori n-am vrut să arunc la coş bunătate de cer doar pentru că poza nu respectă anumite reguli. Oricum, sper că v-aţi dat seama că n-am pretenţii de a fi fotograf, vreau doar să redau lucruri frumoase cu care mă întâlnesc.
Off, prea multe griji iti faci..cui nu-i place sa nu se uite :P.
Dimineata asta e chiar placuta :),soare…cer senin si chiar usor caldut afara. Oare vine intr-un final primavara mult asteptata?
Cât de frumos este! Eu nu am văzut Sibiul cu ochii mei pâna acum. Ce văd eu aici in articolul tău, ma face ca anul asta sa merg sa il văd! Imaginile tale sunt foarte frumoase!
Mi-e dor si mie de casa, adica de Sibiu, in timpul scolii, 7 ani am trecut numai prin centru si parca m-am saturat de el dar acuma mi-e foarte dor 😀 aaa si aprca am vazut-o pe mama 😀 la geamul de la mansarda din partea cu turnul
Fa-mi in ciuda, reao!