Vă mai amintiţi de Ciceo? Pisica cea gri care se alivănise la noi? Ei bine, nu mai ştim nimic de ea de miercuri. Sunt două ipoteze. Prima, şi cea mai plauzibilă, este că stăpânii lui Ciceo n-o mai lasă să hoinărească pe unde-i taie capul ei de mâţă pufoasă. S-or fi prins săracii că pisica a făcut o pasiune pentru alţi oameni şi, de frică să n-o piardă, au consemnat-o la domiciliu.

A doua ipoteză, foarte pesimistă şi macabră, ar fi că Ciceo a fost călcată de o maşină. Miercuri, când am plecat de acasă pe teren, pisica s-a ţinut după noi la ieşire din complex. A trebuit Seb să se întoarcă de două ori s-o ducă înapoi, în siguranţa clădirii. Ea nu şi nu, una bună ştia, că vrea să vină pe stradă după noi. Dacă a aşteptat să dispărem după colţ ca să n-o mai vedem şi a zbughit-o în lumea asta rea şi plină de maşini crude, sunt ceva neşanse ca ea să fi sfârşit tragic.

Sper să nu şi în curând s-o văd pe balustradă, în curtea interioară a blocului…