Duminică, Costa Silencio. Loc perfect pentru snorkeling şi scuba diving datorită reliefului subacvatic. Aş putea dormi acolo, atât e de fain (adică să-mi construiesc o baracă, ceva în genul ăsta). Golfuleţe limpezi şi verzi-albăstrui ca-n Sardinia, peşti şi peştişori de diferite mărimi, forme şi culori, miros pregnant de ocean şi briză nebună. Cam nebună, că se formau şi valuri, da’ în mod normal în partea aceasta a insulei este linişte. De-aia îi şi zice Costa Silencio.
N-am făcut baie, n-am făcut ceva scufundări de suprafaţă, ca pentru începători, da’ am pus-o de-o masă dumnezeiască de le ploua-n gură turiştilor ce treceau pe coastă (bine că era mareea în scădere de am putut pune masa pe un platou stâncos la doi paşi de ocean). Roşii zemoase, ceapă verde, busuioc, telemea afumată de capră, jumări de porc şi pâine frământată cu ulei. În opinia lui Dan asta înseamnă să trăieşti bine. Io subscriu. Cel mai fain prânz pe care l-am avut vreodată.