Anul trecut, cât încă aveam storcătorul Green Star (în dreapta, plan îndepărtat)
Anul trecut, cât încă aveam storcătorul Green Star (în dreapta, plan îndepărtat)
Anul trecut, cât încă aveam storcătorul Green Star (în dreapta, plan îndepărtat)

Am avut timp de vreun an și jumătate un storcător de fructe și frunze prin presare la rece. Cam asta faci când intri în veganism, începe să te obsedeze cantitatea de nutrienți din mâncare și vrei un storcător de genul zdrobitorului de struguri, de-ăla de se pune deasupra putinii în care va fierbe mustul să se facă vin. Un storcător convențional, ce scoate sucul din fructe și rădăcinoase prin centrifugare nu e suficient, distruge din enzimele și vitaminele prezente. Plus că n-ar știi ce să facă cu o frunză de sfeclă.

Nutrienții din alimente încă mă preocupă și consider că orice om care are o dietă standard (omnivoră) în care cea mai mare parte a alimentelor sunt gătite la foc sau procesate industrial ARE CARENȚE NUTRIȚIONALE (fără îndoială, și o dietă vegană bazată pe mâncare gătită la foc cauzează lipsuri în organism). Dar nu mai mi se pare imperios necesar un storcător de fructe (prin presare la rece) pentru a restabili echilibrul de minerale al corpului. În opinia mea, mâncând preponderent crud, multe fructe și legume în starea lor naturală și semințe și nuci hidratate, se pot îndeplini cerințele nutriționale ale corpului.

Clar, mâncarea nu este totul, corpul nostru are nevoie și de apă, aer curat, exercițiu fizic, odihnă și un mental sănătos, lipsit de stres. Căci poți să mănânci curat și organic și dacă duci o viață stresantă corpul tău are parte în continuare de toxine, doar că-s alt gen, toxine hormonale, care pot produce dezechilibre în organism, deci nu o să fii sănătos doar pentru că mănânci organic. Dar ce vreau să subliniez în legătură cu tema textului este că nu cred că fără storcător nu se poate atinge sănătatea și vitalitatea corpului.

Dar pentru că noi am avut un storcător cu ax mexclat (slow juicer), ne-am lăsat convinși de marketingul ”magazinelor de sănătate”, și pentru că și alții sunt ca noi și vor să încerce, să se convingă, și ne întreabă care e bun, de care să-și ia, am câteva mici sfaturi care le vor face alegerea mai ușoară (și mai accesibilă buzunarului).

Noi am avut Green Star 5300 și am stat vreo lună în cumpănă dacă să-l cumpărăm pe ăsta sau altul, mai ieftin (a costat peste 500 de euro, fără să punem la socoteală transportul, că l-am luat din SUA). Are 2 burghie și în teorie ar da mai mult suc, implicit mai multe minerale și vitamine. Celălalt la care ne gândeam era tot de la Tribest, dar cu un singur ax și cu vreo 200 de euro mai ieftin. Am și cerut sfatul unei ”specialiste” care nu ne-a ajutat, în realitate, deloc, concluzia ei fiind că dacă e mai scump și are două axe, implicit e mai bun. FALS.

L-am luat și a fost ok, nu era chiar ca-n descriere, trebuia să apăsăm cam mult la rădăcinoase (sfecla roșie mă sleia de puteri), curățatul pieselor dura apoi ceva timp, dar am zis să nu fim prea cârcotași. Eram satisfăcuți, în general. Până când am mers în România, în vacanță, unde am stat la soră-mea. Între timp își luase și ea un storcător prin zdrobire și, la sfatul meu de a încerca ceva mai simplu și mai ieftin care avea numai referințe pozitive, și-a cumpărat un Oscar la vreo 300 de euro.

Eu am rămas fascinată de diferențele dintre storcătoarele noastre. Da, al ei arăta mai… pipernicit, dar asta făcea și să ocupe mai puțin loc pe masa din bucătărie și să cântărească mai puțin. Burghiul lui, ce era din ceramică, lua morcovul fără ca eu să împing, sfecla era ca o jucărie, plus că spumă făcea parcă mai puțină ca al meu. Iar sucul era într-o cantitate asemănătoare, pulpa la fel de semi-uscată, râșnea și semințe și nuci, făcea și înghețată din fructe congelate și unt de arahide. Am stat în România 3 săptămâni din care vreo 2 am tot făcut sucuri la Oscarul soră-mii și în fiecare minut de-atunci am regretat că am cumpărat Green Star. Să nu vă mai zic ce repede se spăla, de-ți venea simplu să faci suc de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă.

La al meu ajunsesem să-mi fie lene să-l pun la treabă gândindu-mă la cât trebuie să frec la site și la dinții burghielor după. Iar când făceam suc, făceam pentru toată ziua și pentru a doua zi, ca să spăl doar o dată. Nu cred că sucul e la fel de bogat în nutrienți ca-n momentul în care e stors și chiar dacă este păstrat la frig, în frigider, tot oxidează și-și pierde din calități. ”Specialiștii” spun că se poate păstra două zile în frigider, fiecare testează și vede cum i se pare, deși nimeni nu are laborator acasă pentru a măsura nivelul de nutrienți din suc (dar cel puțin gustul se schimbă).

I l-am împrumutat și maică-mii câteva săptămâni și nu a făcut de două ori suc! A spus că prea greu se curăță 😀

O altă chestie care mă deranja destul de mult era că la merele mai făinoase sau alte fructe moi (papaia, pară, piersică, pepene galben, etc) chiar și sita cu găuri mai mari se înfunda rapid de nu mai curgea suc deloc iar sus, în pâlnie, se umplea de pure de dădea pe-afară. Așa că am renunțat la a face suc din anumite fructe.

În iunie când ne-am întors în Tenerife, am decis să-l vindem. Ne-a luat mult, de-abia în decembrie l-am pus pe ebay, s-a licitat în nebunie și l-am dat la un preț avantajos, omul a fost super încântat, deși nu înțelegea de ce îl vindem când toată lumea își dorește Green Star 😀 I-am spus că se spală cam greu și noi suntem cam leneși și vrem să ne luăm altul mai accesibil.

Dacă atunci când l-am vândut pe al nostru am spus că ne vom cumpăra un Oscar Neo ca al soră-mii, sau ceva similar mai ieftin dar la fel de bun, am cheltuit banii (era și decembrie, lună săracă, vă amintiți că stăteam prost financiar, cu banii de la ebay am plătit chiria) și nici până acum, în aprilie, nu ne-am mai luat. Pentru că avem (mai mult eu) rețineri dacă să ne mai cumpărăm sau nu storcător. Dar dacă ne vom mai lua vreodată, va fi în special pentru plăcerea gustului, și nu pentru goana după nutrienți.

În concluzie, cu privire la comparația dintre storcătoare, prețul nu este un indicator corect al calității. Dacă e mai scump nu este implicit mai performant. Green Star 5000 sau 5300 este cel mai ieftin din categoria storcătoarelor cu două burghie și asta îl face accesibil la preț celor care vor neapărat să cumpere cu două burghie (Angel, spre exemplu, costă peste 1000 de euro). Părerea mea este că-i doar o găselniță, două burghie sau un burghiu, obsesia omului de perfecțiune fiind speculată și în acest domeniu. Niciun storcător nu face minuni el singur, ci omul care alege ce și de unde să cumpere alimentele (sau chiar să le cultive el însuși) și care este dispus să-și schimbe nu numai dieta ci întreg sistemul de valori și stilul de viață.

*pentru oameni cu probleme mari de sănătate (cum ar fi cancerul), un storcător de fructe la rece poate fi de un real folos în restabilirea echilibrului de minerale din corp, refacerea ficatului și detoxifierea întregului sistem digestiv (despre asta, într-un articol viitor)