Se poate trăi şi din asta aici. Adică din pescuit. Poţi pune băţul absolut oriunde vrea muşchiul tău, fără să ai nevoie de permis de pescuit, şi în cinci minute sau mai puţin, deja ai prins un peşte. Mărimea depinde de momeală şi de cât de mare este cârligul. Seb a pescuit cu un cârlig mic, aşa că a prins nişte peşti mici. Ca momeală a folosit melci care se află din belşug pe stânci sau pe stabilopozi. Atât pe Costa Silencio cât şi în Las Galletas, Seb a reuşit să facă de-o saramură, numa’ că s-a dat un fel de Rex Hunt şi i-a aruncat înapoi în ocean după pupicul de rigoare. Acum serios, nu venisem pregătiţi cu găletuşă sau alte chestii, doar lanseta ca să probăm balta. Dovada o avem. Balta are peşte. Deci de foame n-o să murim pe Tenerife.
Cu această ocazie am probat şi serviciile canariote de urgenţă. Pe Costa Silencio, lângă Seb dădea la peşte şi un neamţ care, la un moment dat, a prins un peşte de-o palmă. Cum era cam începător şi nu prea reuşea să-l scoată din cârlig, Seb i-a sărit în ajutor, ca un ardelean săritor ce este. Şi pac! nărăvaşul de peştişor l-a înţepat în deget de în 20 de minute i s-a umflat toată mâna şi durerea s-a întins până la umăr. De fapt, Seb s-a înţepat în înotătoarea animalului, că peştele n-are nicio vină că Dumnezeu l-a dotat cu sisteme de apărare. La Spitalul de Urgenţă din Los Cristianos medicii canarioţi i-au făcut două injecţii, dar nu înainte de a-l pune să completeze un formular care prevede că în 20 de zile să trimită prin fax sau e-mail copie după cardul european de sănătate sau după asigurarea medicală privată. Noi nu ne-am scos cardul înainte să plecăm din Sibiu că nu mai era timp, dar Seb, prevăzător cum este, a făcut asigurări de sănătate pe o lună, 80 de lei pentru amândoi. Le-am folosit mai repede decât ne aşteptam.