Cum ar fi dacă Sibiul sau orice alt oraş mai mărişor din ţară ar avea printre posibilităţile de tranport local şi varianta pe două roţi, cu bicicletele Primăriei?
Nu ai avea bătaia de cap că îţi fură cineva bicicleta sau că trebuie să o cari până la etajul patru. Doar o iei dintr-o staţie de biciclete, să zicem de la Cedonia, şi pedalezi rapid până în centru, unde o laşi în altă staţie. Iar pentru un astfel de serviciu nu ai avea de plătit mai mult de 120 de lei anual.
Auzisem că la Paris funcţionează de câţiva ani o astfel de reţea şi acum, în periplul nostru din Tenerife spre Sibiu, via Barcelona am văzut pe viu cum funcţionează. Reţeaua urbană de transport Bicing din Barcelona a fost primul lucru care ne-a intrigat după ce am coborât din autobuzul de la Aeroport spre centru. Nici nu avea cum să nu ne sară în ochi rastelurile cu zeci de bicilete roşii întâlnite în drum spre hostel. Ca românul…ce-i spun eu lui Je: „Oaw! Ce tare. Mâine vedem Barcelona pe bicicleta”.
Am aflat în scurt timp însă că bicicletele nu sunt nicidecum pentru turişti şi fac parte din reţeaua de transport a oraşului. Chestia e gândită foarte bine şi contribuie serios la scăderea aglomeraţiei din trafic. Ca să poţi să te mişti cu bicicleta prin Barcelona, trebuie doar să locuieşti acolo şi să completezi pe net un formular de abonament, urmând să primeşti prin poştă cardul magnetic. Serviciul costa 30 de euro pe an, iar în abonament sunt incluse primele 30 de minute ale unui traseu, de la o staţie la alta sau înapoi la aceiaşi. Ce e pe peste 30 de minute se taxează (de pe cardul de credit cu care te-ai înscris), cu 50 de cenţi jumătatea de oră şi nu ai voie să foloseşti mai mult de două ore o bicicletă, pentru că sistemul nu e pentru plimbare aiurea. Te poţi şi plimba, dar trebuie să te dai jos de pe bicicletă şi să iei alta după două ore dacă nu vrei să fii penalizat şi să pierzi abonamentul.
Dacă nu găseşti nicio bicicletă în rastel, în fiecare staţie poţi consulta câte biciclete sunt disponibile în cele mai apropiate staţii. Programul a fost introdus în Barcelona în mai 2007, când funcţionau 14 staţii cu un total de 200 de biciclete. Sistemul a prins, iar acum sunt 401 staţii cu 6000 de biciclete, iar întreţinerea lor costă primăria barceloneză circa 3 milioane de euro anual, adică reparaţii, vandalism şi biciclete furate. Se pare că totuşi merită.
Cred că la Sibiu e oarecum utopic aşa ceva pentru că nu există infrastructura rutieră pentru biciclişti, exceptând pista de relaxare din Sub Arini până în Muzeu, dar modelul aplicat în câteva oraşe europene merită copiat, tot aşa sibienii nu stau foarte bine cu colesterolul şi au grăsimi multe de ars. Până atunci însă, bicicliştii trebuie să aibă drumurile lor pe care să poată pedala fără să fie înjuraţi şi probabil că le vor avea în vreo zece ani.
1. Cel mai mult imi place poza a2a, ca se vad niste motoare pe fundal!
2. Suntem mai tari, in bucuresti sectorul unu se inchiriaza biciclete verzi numai contra buletinului, adica moca!
3.din pacate te invarti prin zona, ca nu avem drumuri pt asa ceva!
Motoarele din fundal sunt scutere 😀 În Barcelona e plin de ele, ni s-au părut parcă mai multe decât în Florenţa.
EEE…! stiam da bat si eu calu…. ca poate imi mai pozezi si vre-un bar moto , apropo pe insula ai vazut asa ceva!?
Aaa, scuze, am picat în plasă, trebuia să mă gândesc că un motociclist n-ar face o aşa confuzie 😀
Bar moto am văzut, e chiar lângă noi, în San Eugenio. Am scris de el aici pe blog odată, data viitoare când trec pe lângă el, adică peste o săptămână, o să fac poze la motoarele din faţă şi-o să-l trag pe Seb înăuntru la o jarra (halbă de bere)
Toate ok?Nu mai avem vesti de la voi cam de mult si sparam ca motivul e ca sunteti ocupati cu vizite,gratare,familie,prieteni etc.
Numai bine!
Iti multumim pentru grija aratata si ne cerem scuze ca am lipsit de pe blog, numai ca nu ne-am prea simtit in stare sa scriem. Totul va reintra la normal de cum vom ajunge inapoi in Tenerife, adica in trei zile.
Drum bun inapoi!