Urmarea acestor întâmplări, plus că Seb deja era în Las Americas, în La Squalo, şi mi-a confirmat pe chat-ul de la gmail că sunt valuri bune în Derecha, Izquierda şi în Medio, deci urmarea e că am intrat în apă cu placa de surf după vreo trei săptămâni de pauză. Şi aşa am udat şi costumul meu propriu şi personal de neopren, chiar dacă-l am de aproape o lună (de când l-am cumpărat am mai intrat în valul din Medio, dar cu costum împrumutat de la magazinul lui Dino). Acum, că vine vara, valuri sunt tot mai rar, iar atunci când sunt, e bătaie pe ele. Adică mare aglomeraţie în apă şi frecvenţă redusă de valuri bune.
Am avut o premieră şi chestia e că nu pot să vă explic (nu-mi găsesc cuvintele) cum a fost. Am luat un val şi m-am ridicat pe placă. Nu în picioare, ci în genunchi, care e primul pas spre a controla echilibrul pe placă. Nu mă gândesc decât la un lucru: dacă aşa fain m-am simţit acum când valul m-a dus în viteză până aproape de mal, eu stând pe placă doar în genunchi şi cu mâinile în aer, cât de divin trebuie să fie să faci surf, de-adevăratele?
Şi normal că atunci când e să punctezi un succes, nu e fotograful (adică Seb) la post ca să te imortalizeze. Seb era în Squalo, nu-ş ce mai dregea pe la calculatorul lui Dino. Când a venit, m-a prins în poziţii cu care nu sunt mândră. Dar a prins ceva la fel de important, rana mea însângerată. Că aşa cap sec cum sunt, am luat un val şi l-am lăsat să mă scoată pe stâncile de la mal. N-am calculat însă viteza lui şi nici bine n-am stat pe placă, că m-a târât pe burtă cu mâinile întinse înainte vreo doi metri. Numai bine cât să capăt juliturile ce le puteţi „admira” în fotografii. Cu aloe care creşte din belşug în Tenerife, s-a dus în 10 minute usturimea şi într-o oră deja a prins cojiţe.
4 răspunsuri la “Surf în Las Americas pe valuri uşureanu, aşa, ca de luna mai”
Au buba! Sa intelegem ca la mal erau bolostanci, sper si nu ca te-ai dus spre vre-o ditai digu!
Ok, nici o zgîrietură nu e o plăcere, dar mă bucur că nu e mai rău, că prima dată am citit rapid pe FB, că Jeaninoasa s-a accidentat la surf, „puţin”-ul l-am scăpat şi mă speriasem că e ceva mai grav.
Pe lîngă asta, mă uit cu jind la valurile tale şi la bronzul ăla frumos… 🙂
Păi nu m-am dus la dig, la mal sunt stânci. Dar dacă eram atentă nu mi se întâmpla asta
Da, nu-i plăcere, mai ales că sigur o să rămână semn. Nu că ar fi primul semn de pe pielea mea de drăcuşor împieliţat 😀