În schimb, Tenerife este aşa:
Dar restul? Restul oamenilor care vin în Tenerife şi se-aşteaptă, ca noi în 2010, să găsească junglă la malul mării? Cum rămâne cu ei?
Că de aici mi-a venit ideea articolului. Întâlnim destul de mulţi români pe insulă. Turişti sau ne. Şi turiştii, că la ei o să mă refer, sunt dezamăgiţi. Nu toţi, nu generalizez. Dar o parte din ei spun că Tenerife nu e cum credeau că e. Nemulţumirea şi nefericirea acestor oameni ţine de aşteptările pe care le aveau. Şi cum aşteptările ni le formăm pe baza cunoştinţelor şi informaţiilor pe care le avem, rezultă că oamenii ăştia sunt neinformaţi.
Mă simt generoasă azi, vreau să informez puţin pe viitorii turişti români care aleg Tenerife ca destinaţie de vacanţă.
Tenerife nu este Hawaii, am stabilit mai sus. E o insulă cu multe microclimate, dar, în general, în sud plouă rar (sunt ani în care nu plouă nici măcar o picătură) şi e secetă iar în nord-vest, datorită vânturilor de nord-vest care aduc precipitaţii şi a barierei orografice pe care o face lanţul muntos, umiditatea e ridicată şi în timpul lunilor de iarnă plouă bine de tot. Astfel că insula e uscată, cu vegetaţie semi-deşertică, cu excepţia nordului, unde sunt mai multe păduri, mai mult verde, mai multă răcoare – dar nu, nici în aceste condiţii nordul insulei nu este ca-n Hawaii.
Aici (adică în Los Cristianos – Las Americas) e o zonă nu numai cu multe hoteluri (65% din hotelurile de pe insulă sunt în Los Cristianos şi Las Americas), ci şi cu multe zone de rezidenţiale. Aşa că, stând în ocean şi uitându-te spre mal, vezi o plajă aglomerată, multe umbrele şi umbreluţe, în spatele plajei lanţuri de restaurante şi bazare comerciale iar şi mai în spate, până pe dealuri, hoteluri, un soi de blocuri pitice (nu sunt multe blocuri-turn, din fericire) şi case. Doar în plan îndepărtat se văd munţii, maiestuoşi şi stâncoşi. Deci, industrializare, populaţie multă şi nu-tocmai-natură.
Greşeala cea mai mare este să rămâi pironit locului. Gândeşti că ţi-ai luat ţeapă, Tenerife e naşpa ca plajă, un fel de Mamaia dar mai la capătul lumii, dar nu cauţi să descoperi şi altceva. Mâine faci acelaşi drum de la hotel la plajă, poimâine din nou şi peste o săptămână sau două, când pleci acasă, zici că data viitoare mergi în Egipt.
Pentru că e real portretul. Niciunul din oamenii care au spus că nu le place ce-au găsit în Tenerife nu a încercat să caute şi altă plajă. Un exemplu concret. Plaja de Torviscas (foto jos). Apa e limpede şi curată de cele mai multe ori, dar nisipul e fin şi gri. Unora le place, mie nu. Şi mulţi sunt ca mine, nu le place nisipul ăsta (la fel e şi pe plaja Troya, 2 km mai la sud). Plus că plaja e destul de murdară, multe chiştoace aruncate-n nisip, ambalaje, gunoaie etc.
Tenerife poate da o primă impresie greşită, nu e o insulă care se dezvăluie singură. Trebuie s-o iscodeşti, s-o cercetezi, s-o cutreieri. Mai ales dacă ai maşină închiriată. Iar lipsa maşinii nu e un impediment, transportul public fucţionează bine, atinge multe localităţi de pe costă şi de pe munte. Plus că sunt turişti care fac ocolul insului cu bicicleta, deci asta poate fi o variantă măcar pentru o zonă de câţiva km de coastă, dacă nu de toată insula. Cu bicicleta chiar e mai frumos, mai domol şi mai… de vacanţă.
Şi pentru că vremea are legătură cu plaja şi, mai ales pentru că primim multe mailuri de la oameni care vor să ajungă în Tenerife şi nu ştiu să caute pe google informaţii despre insulă şi ne-ntreabă pe noi cum e vremea în Tenerife, două vorbe de meteo. Insula fiind la latitudinea deșertului Sahara (care se află la vreo 250 de km distanţă) se bucură de o climă caldă pe tot parcursul anului, 20°-22°C iarna și 26°-28°C vara (sunt valori medii, se-nţelege). Deci, din punctul ăsta de vedere, nu există sezon şi extrasezon, că tot timpul anului se poate sta pe nisip, la soare, tot timpul anului se poate face baie în ocean (prin februarie temperatura apei poate să scadă pe la vreo 16-17 grade C, dar asta nu împiedică pe nimeni de la o baie de neuitat în Atlantic). Mai bate şi vântul, mai sunt şi zile de caniculă, când curenţii africani de aer aduc nisip din Sahara – chestie ce se cheamă aici calima, creează un fel de efect de seră care ridică temperatura-n aer şi la 40 de grade C. Dar asta nu e ceva care să se repete mai mult de câteva ori pe an şi e chiar drăguţ, un fel de obiectiv turistic – ceaţă gălbuie, câteodată nu se vede nici vârful dealului din cauza suspensiilor de nisip, cald de te coci şi… mult mojito 😀 Durează o zi, două, trei, dar în general trece repede, că alizeul îşi face treaba şi goneşte nisipul spre sud.
Nu o să trec în revistă toate plajele frumoase (după criteriile mele) de pe insulă, sunt multe. Ideea articolului este ca viitorul turist în Tenerife să ştie ce tip de litoral îl aşteaptă aici şi să caute în funcţie de ce preferă. Sau să-şi schimbe planurile de vacanţă dacă peisajul nu-i pare atât de exotic pe cât credea. Dar, de încheiere, mai pun câteva fotografii cu plaje apreciate de turişti, de critici şi de cei care acordă Steagul Albastru, o distincţie ce ia în consideraţie calitatea apei, a nisipului, a serviciilor, etc.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.