N-am apucat să vă zic ce-am făcut duminică. Că nu a ieşit deloc aşa cum aveam în plan, pentru că palmierul lui Goran nu l-am mai tuns (ne-am ocupat de asta azi-dimineaţă, revin cu poze în alt post), în mercadillo (târgul de chilipiruri) din Guaza n-am mai ajuns, cu nenea encargado (manager, în spaniolă) care căuta personal pentru prezentări de haine nu ne-am întâlnit, cu Dino n-a mai apucat Seb să vorbească despre saitul magazinului de surf. Dar a meritat să nu ne ţinem de program, că ce aventură am avut în schimb… de nepreţuit.

Fiţi atenţi. E duminică, ora 10, Dan zice „pregătiţi-vă, mergem la El Medano cu bicicletele”. Ok, e duminică, e genul de excursie potrivită pentru o zi de duminică. El Medano este un loc superb pe coasta de est a insulei Tenerife la vreo 20 de km de Las Americas, dacă o iei pe autopista (autostradă, în spaniolă) şi aproape 30 dacă mergi pe drumurile ce leagă localităţile. La El Medano este Montana Roja, un deal fain pe care se face treking, pus chiar lângă ocean, sunt multe golfuri fascinante şi multe plaje stâncoase pe care când e marea baja (adică reflux), stai foarte bine la soare şi ferit de vânt. Că sunt la El Medano nişte vânturi de nu te auzi om cu persoană la 2 metri distanţă. Tot aici e singurul val  de pe insula Tenerife, numit Machacola, unde se poate face surf indiferent de sezon. Adică vara, când nu mai sunt furtuni în Atlantic, slabe şanse de swell. Dar la El Medano sunt tot timpul valuri de vânt, iar vântul fiind puternic, şi valurile sunt mari şi bune de surfuit. Aaa, da, şi e loc cunoscut în Europa de pasionaţii de wind surf şi kyte surf.

Deci am luat bicicletele, Dan un KTM ce i-a ieşit la o afacere acum vreo două săptămâni (tare de tot bicla), Seb s-a ales cu o cursieră de care Dan e foarte mândru (chit că răsuflă aerul şi trebuie pompată la fiecare pauză făcută) iar mie mi-a revenit bicicleta de suflet a lui Dan, pe care a făcut-o din bucăţi în Bucureşti şi cu care a venit pe insulă (a plătit 75 de euro s-o aducă cu el în avion). N-o să intru în detalii de genul „vai picioarele mele”, că înţelegeţi şi voi că un om care nu a mai făcut distanţe lungi de mult timp are ceva probleme la căţărare. Doar Dan a mers fluierând, că deh, exerciţiu. Seb n-a avut probleme la dus, dar la întors, după 60 de kilometri de pedalat, n-a mai reuşit să urce ultimul deal de dinainte de Los Cristianos, aşa că l-am escaladat cu toţii pe jos, împingând de ghidon. Eu am avut un moment de slăbiciune la plecare din Los Cristianos, că dealul de lângă oraş şi drumul spre Guaza este chiar abrupt… aveam limba de un cot de au zis băieţii că data viitoare mă lasă la plajă şi se duc singuri în excursii cu bicicletele. Dar mi-am revenit şi chiar am condus plutonul ceva kilometri. 😀

Am trecut şi pe lângă kartodrom unde se testau nişte maşini scumpe şi iuţi, gen Ferarri, Lamborghini, Corvette şi Porche, apoi am cumpărat nişte mâncare dintr-un supermercado din Chafiras (singurul deschis), am trecut prin Los Abrigos şi apoi, la vreo oră şi jumătate de la plecare, am ajuns la El Medano. De 14 euro (a făcut cinste Dan, a zis că invitaţia lui, plăteşte el) am cumpărat de toate pentru a fi bine, un fel de pastă de chorizo, şuncă, brânză, roşii, pâine, bere, o băutură de malţ şi nectar de mango pentru mine, apă plată şi cam atât. Roşiile le-am spălat în Atlantic, deci n-am mai avut nevoie de sare. 😀

Seb şi Dan la umbră, bicicletele la odihnă şi nudistul în bătaia brizei

La El Medano, că uitai să vă zic, e plin de nudişti, că toată lumea ştie că-s plaje pentru nudism la poalele lui Montana Roja. Aşa că şi noi, după ce am mâncat, am făcut nudism. Fiecare pe plaja lui, Dan după o stâncă, eu cu Seb după alta. 🙂 De la 15 până pe la 19 am dres cam ce-a vrut, asta însemnând plajă şi somn de voie. Doar Seb a simţit nevoia de ceva mai multă acţiune şi s-a dus în inspecţie la crabi. Atât de mult i-a plăcut, voi ştiţi că iubeşte crabii, încât are un post pregătit pe ţeavă cu crăbălăii, poze, video, chiar şi un futai între crabi surprins.

SPAR-ul are preţuri cam mari faţă de Mercadona, dar are o reţea mult mai mare

La întoarcere am ocolit mai mult şi am ajuns în Las Galletas unde ne-am alimentat de la SPAR şi am ochit ceva palmieri pentru viitoare joburi. Tot acolo Dan a ţinut morţiş să ne oprim şi la un bar în faţa căruia era parcată o Yamaha XT exact dar exact ca a lui (care e în România lăsată) şi vreo 20 de minute a stat la poveşti cu proprietarul, un boşorog italian cu nume de neamţ. Ultimii zece kilometri au fost criminali că, pe lângă urcuşul lung şi dureros, a trebuit să facem această porţiune pe întuneric… doar la trecut de ora 22 am poposit în Los Cristianos. Că atunci când am ajuns în vârful dealului şi am văzut străzile luminate şi oraşul, parcă m-am simţit acasă. Data viitoare ne întoarcem pe lumină, că e periculos noaptea. Doar 50 de centimetri ne-au separat de drumul spre cealaltă lume… un BMW ce vene din sens opus s-a gândit să depăşească exact în dreptul nostru, foarte din scurt. L-am văzut doar când l-am simţit cum ne-a şuierat pe la urechi. Dacă era doar un centimetru de volan mai la stânga, ne spulbera ca-n filmele gen scarry movie, că şi avea o viteză dementă. Ce mai, e clar, providenţa are altceva în plan pentru noi, nu ne vrea morţi. 😀

Băieţii sunt atât de buni încât mi-au făcut şi mie o poză. Singura din toată expediţia. A fost nevoie să-mi fac singură ca să apar şi eu pe film 😀
Pozele din seria asta sunt special făcute pentru a se vedea cât de bine făcut este Dan 😀

[nggallery id=13]

Join the Conversation

11 Comments

  1. Ufff, si aici ploua si ploua, uichend de uichend, de nu pot scoate nicicum bicla la o tura de Cisnadioara sau de Curmatura! I envy you!

    1. Tocmai a plouat şi aici, câteva minuţele, o ploaie măruntă cu mult soare… mirific. Stamo tutti bene! Ups, asta e în italiană

  2. Asta-i dezavantajul cand esti fotograful: no pics for u! 😀
    Cum sa nu fie Dan bine facut daca toata ziua sta pe valuri, joaca tenis, se da cu skate-ul sau cu bitza? :)). Eu propun sa-i gasim un job plictisitor. Sa stea 8 h pe scaun… 5/7 😀

    1. Păi să ştii că nu l-ai încuia cu nimic pe Dan, că ar transforma şi cel mai plictisitor loc de muncă într-un fun. E super haios omul şi plin de idei de distracţie 🙂

  3. Împart şi eu oful exprimat mai sus de raudemusca, că ba cu pneumonie, ba consemnată la domiciliu din cauza ploii, mi-e tare dor de biţă!
    Să fiu cîrcotaşă ca vulpea la struguri cu fizicurile imortalizate de tine pe aici? Nu sînt! Arată bine şi Dan şi nenea nudistul! 😉

    1. Pneumonia e naşpa, îmi pare rău, dacă ai veni pe insulă te-ai vindeca de toate. Presupunând ipotetic că ai reumatism, varice, astm şi alte coli, aici devii un om curat. E dovedit.

  4. Să știi că văzînd eu acum, cum stă treaba cu biletele de avion spre Tenerife, mai că m-ar tenta o vacanță cu copiii acolo la vară. Mă mai gîndesc, că studiam ca opțiuni Coasta Amalfitană sau Sardinia!

  5. sa stii ca si la noi duminica era sa se intample o tragedie:marius s-a rasturnat pe valea oltului,dupa ce niste nemernici vroiau sa intre in el.a facut masina praf,dar el e tefar!apoi ne-a murit un amic drag in masina noastra pe autostrada,dupa ce un cal i-a iesit in fata…
    as pleca din tara asta…dar o vom face!cand citesc pe blogul tau ma mai incalzesc!cu dor si drag mult!

    1. Doamne, bine că nu a păţit ceva, l-a salvat îngeraşul lui.
      Mie de fiecare dată când mergeam pe Valea Oltului îmi era teamă de un accident… este un drum foarte periculos pentru că mulţi şoferi n-au răbdare şi vor să depăşească, ori sunt puţine porţiuni în care poţi depăşi în siguranţă.
      Îmi pare rău pentru prietenul vostru, Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Leave a comment

Lasă un răspuns