Păsărelele ciripesc ca-n crâng și-un câine latră-n depărtare. Oceanul șade albastru și misterios la capătul arid al văii verzi și nici urmă de zgomot urban. Teide e mai aproape, pare să se prelingă pe acoperișul casei, maiestuos și amenințător. N-a venit vulcanul la noi, ne-am mutat noi mai spre el.
În iulie am schimbat adresa, peisajul, clima. Nu, n-am plecat de pe insula, ne place mult Tenerife. Ne-am mutat doar în nord, așa cum ziceam de mult c-o să facem. După 6 ani și 4 luni de locuit în Playa de Las Americas ne-am mutat în Icod de los Vinos.
E mai verde cu mult ca-n Las Americas și-n sud, în general, dar nu atât cât e în zona Los Realejos – La Orotava. E mai răcoare și mai înnorat ca-n sud, dar nu atât ca-n zona La Orotava sau La Laguna. Acum, spre sfârșitul lui noiembrie, rar sunt sub 20 de grade C ziua. La noi, sus, la poalele muntelui (stăm pe undeva pe la 600 m altitudine), că jos, în oraș, ori și mai jos, la plajă, e mai cald.
Am avut un fel de șoc termic la început, într-una din primele nopți dormite în noua casă, când 20 de grade în casă m-au făcut să tremur de frig. Era iulie și-n Las Americas erau și 26 de grade noaptea în casă. Acum m-am obișnuit, sunt 18 grade noaptea în dormitor și mi-e bine. Și lui Yago la fel, mai greu la Seb, nu-mi dădusem seama până acum că el e cel friguros din familie. El e cel care și dă drumul la calorifere seara.
Dar îmi place, așa, mai răcoare cum e. De fiecare dată când mergem în sud mă mir de cum am putut locui atâția ani acolo. Mi se pare prea cald, prea arid, prea turistic, prea aglomerat. Căldurile toride de vară se prelungesc de multe ori până în decembrie. Azi, 21 noiembrie, temperatura e de 19 grade C și, dacă e să ne luăm după stația meteo, azi-noapte au fost 15. Iar zilele următoare ei zic că vor mai scădea cu câteva grade pe motiv de ceva nori și ploaie. Dar dați-mi voie să vă spun că ploaia asta e așa un fel de unicorn, o chestie mitică despre care se vorbește și care nu se întâlnește. Săptămânile trecute, când insulele au fost lovite de o furtună din Atlanticul de Nord, a plouat cu găleata peste tot în jurul nostru (și peste tot pe insulă, chiar și-n sudul arid) de a rupt o stradă în Puerto de la Cruz și a inundat cartiere în capitală. La noi fix o stropire de 3 minute de nici stratul de mulci de pe pământul din grădină nu a fost udat bine. Vecinii zic că stai așa, nu zori ploaia, de prin decembrie va ploua cum se cade. Nu știu, zău…
Pasiunea asta pentru ploaie cred că o dezvoltă orice rezident din sudul Tenerifelui. Noi mai mult, cu cât ne dorim să creștem plante în grădină. Casa în care ne-am mutat are și-un mic rezervor de apă de vreo câțiva metri cubi, insuficient pentru cele câteva sute de metri pătrați ale grădinii. L-am secat și acum așteptăm ploile să-l umple (unii vecini au acces la izvoare subterane și bazinele lor de abă sunt mereu pline, ei nu depind de ploi). Când vrei să faci permacultură, nu te poți bizui pe apa de la robinet.
A fost ca o briză și schimbarea plajelor. Și-n nord sunt plaje turistice ca-n sud, dar mai puține. Sunt mai multe semi-săbatice sau sălbatice, de nisip negru sau de pietre, ori cele stâncoase – așa-numitele bălți unde poți sări în apa adâncă de pe malul abrupt. Fiind mai mici ca întindere decât cele din sud (din cauza reliefului), în timpul verii sunt destul de aglomerate. Nu de turiști ci de localnici, zgomotoși și vorbăreți, de ajunsese să-mi lipsească turiștii liniștiți din Los Cristianos. Dar odată cu venirea toamnei, plajele s-au aerisit – puțini localnici ies la plajă în timpul săptămânii și chiar și-n week-end. Ai perioade când ajungi să fugi de gălăgie, aglomerație și… lume, în general…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.