Muzeele ar fi foarte seci fără poveşti. No, poţi să te duci să vezi exponate şi asta o să ţi se pară interesant, dar poveştile te fac să păstrezi o amintire frumoasă locului şi te aduc înapoi într-un muzeu. Să luăm expoziţia asta, el şi ea în lumea vie, de la muzeul de istoria naturală […]
Posted inintristing
Şi blondele citesc… codul rutier
Stăteam în staţie şi, din marea grămadă de oameni care aşteptau autobuzul uitându-se nerăbdători în zare, s-a distins această blondă ce stătea pe băncuţă. La început m-a uimit imaginea. E prima persoană pe care o văd citind într-un spaţiu public, spaţiu care nu e ceainărie, librărie sau bibliotecă. Şi tocmai când o apreciam că uite […]
Posted inintristing
Îndrăgostiţii de la muzeu
Tu de când n-ai mai fost la muzeu? Staţi liniştiţi, mă întreb pe mine însămi. Şi acum îmi răspund. Cam de multă vreme. Drept să spun, niciodată nu m-au atras prea mult locurile ăstea. Nu mai mult decât curiozitatea umană firească de a vedea oragane puse-n formol ori monşti cu două capete de la antipa. […]
Posted inbunatati, intristing, Sibiu
Momentul preferat
Ăsta e momentul meu preferat în sibiu. Dimineaţa, pe la ora 9 fără, când soarele se întinde languros pe clădirile centrului istoric şi cerul este de un albastru de vis. Totul pare aşa de viu, exact cum tot ce vezi când mergi în vacanţă ţi se pare plin de viaţă. Acu’ chiar nu contează anotimpul, […]
Posted indiverse, intristing
Rufele curate mă fac fericită
Sunt multe lucruri care-mi ridică starea de spirit. Multe, mărunte, simple. Printre acestea hinele. Da, mă rog, sunt femeie, ce să-mi faci, nu-s deloc insensibilă la acest aspect. Dar acum mă refer la altceva. La rufe. Ei bine, rufele curate mă fac fericită. Nu vorbesc de mirosul răcoros şi proaspăt care te-nvăluie când le strângi […]
Posted indiverse, intristing
Orice joacă se termină cu-n futai
Mai am puţin şi transform blogul din unul despre nimic anume într-unu’ cu mulţi câini şi pisici. Zău dacă-mi pasă. Nebunaticii ăştia doi se jucau pe corso aşa cum se pot juca doar câinii: fără să le pese de nimic din jur, oameni ori balauri deopotrivă. Şi cum se cabrau ei, aşa frumoasă zbenguială ieşea. […]
Posted indiverse
Bunicile au defectul de a muri
Bunicile sunt bune. Fac dulceaţă de smochine şi pepeni muraţi, pită pe sobă şi saramură de curcă. Îţi împletesc ciorapi din lână şi mai că ţi-i bagă în picioare, au grijă să nu răceşti, îţi fac toate poftele şi te oblojesc când ai o durere. Te-ascultă cu adevărat pentru că par să aibă tot timpul […]
Posted indiverse
Matusalemica pisică
Mamaie este o femeie bătrână. Are bătrâneţea aia de la ţară, venită cu înţelepciune cu tot… Poate vorbi despre moarte, despre propria-i moarte, fără să fie patetică ori să pară pesimistă în vreun fel. Şi lu’ mamaie nu i-ar sta bine cu animale tinere pe lângă casă, zic. Bine, în afară de curci, care-s pentru […]
Posted inhoinareala, intristing
Mintea oltenească 2
Frumoasă gara din craiova. Frumoasă şi plăcut mirositoare. Mare, renovată, nouă, drăguţă. Da’ fraţilor, ce e cu prizele ălea puse la aproape trei metri înălţime? Gara e împânzită cu prize puse toate la acelaşi nivel. Cui folosesc puse acolo? Că, mă gândesc, priza din gară e pentru poporu’ care se mişcă cu trinu. Că-i trebe […]
Posted inhoinareala, intristing
Întortocheata minte oltenească
… continuarea drumului de la craiova la mamaia (pe malul dunării, aproape de bechet). Din gară am luat un autobuz local spre celălalt capăt al oraşului. Şi la bilete coadă, exact cum v-am redat în fotografie ca să-nţelegeţi mai bine. Coadă de mulţi olteni. Lângă chioşcu cu bilete date de o fiinţă omenească, un tonomat […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.